5 definiții pentru troagăr (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

troagăr1 sm [At: ALRM SN I h 346 / V: (reg) ~og~ / Pl: ~i / E: mg tróger] (Trs) 1 Hamal. 2 (Pex) Slugă. 3 Om de nimic Si: vagabond.

troagăr2 sn [At: T. PAPAHAGI, M. 41 / V: (reg) ~ăn / Pl: ~e / E: ns cf ger Trage] (Mar) 1 Targă (1). 2 Cotigă (1).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

troágăr1, troágări, s.m. (reg.) 1. hamal, servitor. 2. om de nimic, vagabond, pușlama.

troágăr, troagăre, s.f. – (reg.) 1. Targă. 2. Căruță mare (Lenghel, 1979): „Tăt v-o dus cu trenurile / Și ’napoi cu troagările” (Papahagi, 1925: 203; Vișeu de Jos). – Cf. germ. Träger „purtător, hamal” (MDA).

troágăr, -e, s.f. – 1. Targă. 2. Căruță mare (Lenghel 1979): „Tăt v-o dus cu trenurile / Și ’napoi cu troagările” (Papahagi 1925: 203; Vișeu de Jos). – Din germ. Träger „cărăuș, hamal; vehicul”.

Intrare: troagăr (persoană)
troagăr (persoană) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troagăr
  • troagărul
  • troagăru‑
plural
  • troagări
  • troagării
genitiv-dativ singular
  • troagăr
  • troagărului
plural
  • troagări
  • troagărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)