Definiția cu ID-ul 713643:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
troagăr, -e, s.f. – 1. Targă. 2. Căruță mare (Lenghel 1979): „Tăt v-o dus cu trenurile / Și ’napoi cu troagările” (Papahagi 1925: 203; Vișeu de Jos). – Din germ. Träger „cărăuș, hamal; vehicul”.