6 definiții pentru troagăr (persoană)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
troagăr1 sm [At: ALRM SN I h 346 / V: (reg) ~og~ / Pl: ~i / E: mg tróger] (Trs) 1 Hamal. 2 (Pex) Slugă. 3 Om de nimic Si: vagabond.
troagăr2 sn [At: T. PAPAHAGI, M. 41 / V: (reg) ~ăn / Pl: ~e / E: ns cf ger Trage] (Mar) 1 Targă (1). 2 Cotigă (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trogăr sm vz troagăr1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
troagăr1, troagări, s.m. (reg.) 1. hamal, servitor. 2. om de nimic, vagabond, pușlama.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
troagăr, troagăre, s.f. – (reg.) 1. Targă. 2. Căruță mare (Lenghel, 1979): „Tăt v-o dus cu trenurile / Și ’napoi cu troagările” (Papahagi, 1925: 203; Vișeu de Jos). – Cf. germ. Träger „purtător, hamal” (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
troagăr, -e, s.f. – 1. Targă. 2. Căruță mare (Lenghel 1979): „Tăt v-o dus cu trenurile / Și ’napoi cu troagările” (Papahagi 1925: 203; Vișeu de Jos). – Din germ. Träger „cărăuș, hamal; vehicul”.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||