9 definiții pentru triton (mit., zool.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRITÓN1, tritoni, s. m. 1. Zeitate marină greacă, închipuită cu bust de om și cu coadă de pește. 2. Numele mai multor specii de animale amfibii cu înfățișarea unor mormoloci de broască, având de obicei în lungul spatelui o creastă viu colorată (Triturus). [Acc. și: tríton] – Din fr. triton, lat. Triton, -onis.

TRITÓN1, tritoni, s. m. 1. Zeitate marină greacă, închipuită cu bust de om și cu coadă de pește. 2. Numele mai multor specii de animale amfibii cu înfățișarea unor mormoloci de broască, având de obicei în lungul spatelui o creastă viu colorată (Triturus). [Acc. și: tríton] – Din fr. triton, lat. Triton, -onis.

triton1 sm [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 92 / A și: trit~ / Pl: ~i / E: lat triton, -onis, fr triton] 1 (Ant) Zeitate marină greacă, închipuită cu bust de om și cu coadă de pește. 2 (Pex) Statuie reprezentând tritonul (1). 3 (Lpl) Specii de amfibieni cu înfățișarea unor mormoloci de broască, având de obicei în lungul spatelui o creastă viu colorată (Triturus). 4 (Iht) Salamandră-de-apă (Triton montandoni). 5 (Lpl) Gen de moluște marine gasteropode.

TRITÓN1, tritoni, s. m. 1. (Mitol.) Zeitate marină greacă, închipuită cu bust de om și cu coadă de pește. Alte grinzi... alcătuiesc casete, pe al căror cîmp adîncit sînt pictați tritoni verzui. CAMIL PETRESCU, O. II 408. E carnavalul himeric al unei lumi de sirene, de tritoni, de nimfe. D. ZAMFIRESCU, la CADE. 2. Numele mai multor specii de amfibii, cu înfățișarea unor mormoloci de broască (Triton). La animalele cu organizația superioară, ca tritonii și salamandrele, un membru tăiat, nu smuls, se poate reface. MARINESCU, P. A. 44. ♦ Gen de moluște marine gasteropode.

TRITÓN1 s.m. 1. Zeitate marină greacă închipuită cu bust de om și cu coadă de pește; (p. ext.) statuie reprezentând această zeitate. 2. Batracian având înfățișarea unui mormoloc de broască; salamandră de apă. ♦ Gen de moluște marine gasteropode. [< lat., fr. triton].

TRITÓN1 s. m. 1. zeitate marină greacă cu bust de om și coadă de pește. 2. batracian având înfățișarea unui mormoloc de broască; salamandră de apă. 3. moluscă gasteropodă marină, cu o cochilie conică, lungă. (< lat., fr. triton, germ. Triton)

TRITÓN2 ~i m. 1) (în mitologia greacă) Zeu marin cu chip de semiom-semipește. 2) zool. Batracian asemănător cu mormolocii de broască. /<lat. triton, ~onis, fr. triton


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tritón1 (zeitate, animal, nucleu de tritiu) s. m., pl. tritóni

tritón (zeitate, animal, nucleu al atomului de tritiu) s. m., pl. tritóni


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Triton, (în mitologia greacă) zeul vuietului mării.

Intrare: triton (mit., zool.)
triton1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triton
  • tritonul
  • tritonu‑
plural
  • tritoni
  • tritonii
genitiv-dativ singular
  • triton
  • tritonului
plural
  • tritoni
  • tritonilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

triton (mit., zool.)

  • 1. Zeitate marină greacă, închipuită cu bust de om și cu coadă de pește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Alte grinzi... alcătuiesc casete, pe al căror cîmp adîncit sînt pictați tritoni verzui. CAMIL PETRESCU, O. II 408.
      surse: DLRLC
    • E carnavalul himeric al unei lumi de sirene, de tritoni, de nimfe. D. ZAMFIRESCU, la CADE.
      surse: DLRLC
  • 2. Numele mai multor specii de animale amfibii cu înfățișarea unor mormoloci de broască, având de obicei în lungul spatelui o creastă viu colorată (Triturus).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • La animalele cu organizația superioară, ca tritonii și salamandrele, un membru tăiat, nu smuls, se poate reface. MARINESCU, P. A. 44.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Gen de moluște marine gasteropode.
      surse: DLRLC DN

etimologie: