11 definiții pentru triplet (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIPLET, (1) triplete, s. n., (2) tripleți, s. m. 1. S. n. Al treilea exemplar din trei de același fel. ♦ A treia formă a unor cuvinte de aceeași proveniență, intrate în limbă în epoci diferite. 2. S. m. Fiecare dintre cele trei ființe care provin din aceeași sarcină. – Din fr. triplet.

triplet [At: DL / Pl: ~e sn, ~eți sm / E: fr triplet] 1 smn Al treilea dintre trei exemplare de același fel. 2 sn A treia formă a unor cuvinte care sunt de aceeași proveniență, dar care au intrat în limbă în epoci diferite. 3 sn (Fiz) Grup de trei linii spectrale cu frecvențe foarte apropiate. 4 sn Grup de trei gemeni. 5 sn Obiectiv fotografic compus din trei lentile.

TRIPLET, triplete, s. n. Al treilea dintre trei exemplare de același fel. ♦ A treia formă a unor cuvinte care sunt de aceeași proveniență, dar care au intrat în limbă în epoci diferite. – Din fr. triplet.

TRIPLET, triplete, s. n. Al treilea dintre trei exemplare de același fel. ♦ A treia formă a unor cuvinte care sînt de aceeași proveniență, dar care au intrat în limbă în trei epoci diferite.

TRIPLET1 s.n. Al treilea dintre trei exemplare de același fel. ♦ A treia formă a unor cuvinte de aceeași proveniență, dar intrate în limbă în trei epoci diferite. [< fr. triplette].

TRIPLET2 s.n. 1. (Fiz.) Multiplet alcătuit din trei linii spectrale. 2. Obiectiv fotografic compus din trei lentile. [< fr. triplet].

TRIPLET I. s. n. 1. al treilea dintre trei exemplare de același fel. 2. a treia formă a unor cuvinte de aceeași proveniență, dar intrate în limbă în trei epoci diferite. 3. (fiz.) multiplet din trei linii spectrale. 4. (mat.) mulțime ordonată având trei elemente. 5. obiectiv fotografic cu trei lentile. II. s. m. pl. trei ființe născute deodată de aceeași mamă; trigemeni (< fr. triplet)

TRIPLET ~e n. Exemplar care ocupă ultimul loc într-un grup constituit din trei exemplare identice. [Sil. tri-plet] /<fr. triplet

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

triplet (al treilea exemplar; grup de trei linii spectrale; mulțime ordonată; obiectiv foto) (desp. tri-plet) s. n., pl. triplete

triplet1 (al treilea, multiplu/mulțime de trei) (tri-plet) s. n., pl. triplete

triplet (al treilea exemplar, obiectiv fotografic triplu, asociație de ioni) s. n. (sil. -plet), pl. triplete

Intrare: triplet (s.n.)
triplet1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: tri-plet info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triplet
  • tripletul
  • tripletu‑
plural
  • triplete
  • tripletele
genitiv-dativ singular
  • triplet
  • tripletului
plural
  • triplete
  • tripletelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

triplet, tripletesubstantiv neutru

  • 1. Al treilea exemplar din trei de același fel. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. A treia formă a unor cuvinte de aceeași proveniență, intrate în limbă în epoci diferite. DEX '09 DLRLC DN
  • 2. fizică Multiplet alcătuit din trei linii spectrale. DN
  • 3. Obiectiv fotografic compus din trei lentile. DN
  • 4. matematică Mulțime ordonată având trei elemente. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.