8 definiții pentru trinitar (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRINITÁR, -Ă, trinitari, -e, adj. (Livr.) Referitor la Trinitate. – Din fr. trinitaire.

trinitar, ~ă [At: ȘINCAI, HR. III, 263/8 / Pl: ~i, ~e / E: fr trinitaire] (Liv) 1-2 a Care se referă la trinitate (1, 3). 3-4 sm Trinitarian (1-2).

TRINITÁR, -Ă, trinitari, -e, adj. (Livr.) Referitor la trinitate. – Din fr. trinitaire.

TRINITÁR, -Ă adj. Referitor la trinitate. // s.m. și f. (Bis.) Adept al doctrinei creștine care considera cele trei naturi, persoane și substanțe ale trinității ca fiind diferite. ♦ Trinitarian. [Cf. fr. trinitaire, it. trinitario].

TRINITÁR, -Ă adj., s. m. f. (adept) al trinității. ◊ trinitarian. (< fr. trinitaire)

trinitar a. ce ține de trinitate.

*trinitár, -ă adj. (d. trinitate; fr. -taire). Relativ la trinitate. S. f. Care crede în Sfînta Trinitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trinitár s. m., adj. m., pl. trinitári; f. sg. trinitáră, pl. trinitáre

Intrare: trinitar (adj.)
trinitar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trinitar
  • trinitarul
  • trinitaru‑
  • trinita
  • trinitara
plural
  • trinitari
  • trinitarii
  • trinitare
  • trinitarele
genitiv-dativ singular
  • trinitar
  • trinitarului
  • trinitare
  • trinitarei
plural
  • trinitari
  • trinitarilor
  • trinitare
  • trinitarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)