8 definiții pentru trinitar (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRINITAR, -Ă, trinitari, -e, adj. (Livr.) Referitor la Trinitate. – Din fr. trinitaire.
trinitar, ~ă [At: ȘINCAI, HR. III, 263/8 / Pl: ~i, ~e / E: fr trinitaire] (Liv) 1-2 a Care se referă la trinitate (1, 3). 3-4 sm Trinitarian (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRINITAR, -Ă, trinitari, -e, adj. (Livr.) Referitor la trinitate. – Din fr. trinitaire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRINITAR, -Ă adj. Referitor la trinitate. // s.m. și f. (Bis.) Adept al doctrinei creștine care considera cele trei naturi, persoane și substanțe ale trinității ca fiind diferite. ♦ Trinitarian. [Cf. fr. trinitaire, it. trinitario].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRINITAR, -Ă adj., s. m. f. (adept) al trinității. ◊ trinitarian. (< fr. trinitaire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trinitar a. ce ține de trinitate.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*trinitár, -ă adj. (d. trinitate; fr. -taire). Relativ la trinitate. S. f. Care crede în Sfînta Trinitate.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
trinitar s. m., adj. m., pl. trinitari; f. sg. trinitară, pl. trinitare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
trinitar, trinitarăadjectiv
- 1. Referitor la Trinitate. DEX '09 DN
etimologie:
- trinitaire DEX '09 DEX '98 DN