13 definiții pentru trimestru

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIMESTRU, trimestre, s. n. Fiecare dintre perioadele de trei luni consecutive în care este împărțit anul calendaristic. – Din fr. trimestre, lat. trimestris.

TRIMESTRU, trimestre, s. n. Fiecare dintre perioadele de trei luni consecutive în care este împărțit anul calendaristic. – Din fr. trimestre, lat. trimestris.

trimestru sn [At: (a. 1837) DOC. EC. 663 / Pl: ~re, (îvr) -ri / E: fr trimestre, lat trimestris] 1 Fiecare dintre perioadele de trei luni consecutive în care este împărțit anul calendaristic Si: (înv) trilunie, triminie (1). 2 Fiecare dintre cele trei intervale de câte trei luni consecutive în care este împărțit anul școlar. 3 (Înv; nob) Sumă plătită sau primită la sfârșitul unei perioade de trei luni Si: (înv) triminie (2).

TRIMESTRU, trimestre, s. n. Fiecare dintre cele patru intervale de cîte trei luni consecutive, în care este împărțit anul calendaristic (și dintre care primul începe la 1 ianuarie). Urcă la fiecare trimestru tariful. C. PETRESCU, Î. II 199. ♦ Fiecare dintre cele trei intervale de cîte trei luni consecutive în care este împărțit anul școlar.

TRIMESTRU s.n. Interval de trei luni. [Pl. -re. / < fr. trimestre, cf. lat. trimestris].

TRIMESTRU s. n. perioadă de trei luni. ◊ unitate a anului școlar. (< fr. trimestre, lat. trimestris)

TRIMESTRU ~e n. 1) Interval de timp de trei luni. 2) Parte a anului calendaristic, egală cu trei luni consecutive. 3) Diviziune a anului școlar, echivalând cu a treia parte a acestuia. [Sil. -mes-tru] /<fr. trimestre, lat. trimestris

trimestru n. 1. interval de trei luni; 2. ceea ce se plătește sau se primește pe fiecare trimestru.

*triméstru n., pl. e (lat. trimestris, trimestrial, d. tri-, treĭ, și mensis, lună. V. bi- și se-mestru). Timp de treĭ lunĭ. V. triminíe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trimestru s. n., art. trimestrul; pl. trimestre

trimestru s. n., art. trimestrul; pl. trimestre

trimestru s. n., art. trimestrul; pl. trimestre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRIMESTRU s. (înv.) cvartal. (Anul calendaristic are patru ~.)

TRIMESTRU s. (înv.) cvartal. (~ din anul calendaristic.)

Intrare: trimestru
trimestru substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trimestru
  • trimestrul
  • trimestru‑
plural
  • trimestre
  • trimestrele
genitiv-dativ singular
  • trimestru
  • trimestrului
plural
  • trimestre
  • trimestrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trimestru, trimestresubstantiv neutru

  • 1. Fiecare dintre perioadele de trei luni consecutive în care este împărțit anul calendaristic (și dintre care primul începe la 1 ianuarie). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cvartal
    • format_quote Urcă la fiecare trimestru tariful. C. PETRESCU, Î. II 199. DLRLC
    • 1.1. Fiecare dintre cele trei intervale de câte trei luni consecutive în care este împărțit anul școlar. DLRLC MDN '00
    • 1.2. Interval de timp de trei luni. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.