8 definiții pentru trimer (subst. - polimer)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trimer1 sn [At: DN2 / Pl: ~e / E: ger Trimer] 1 Mașină de încărcat materiale granulare sau pulverulente în vehicule, prin aruncare. 2 Bobină folosită în radiofonie.

trimer2, ~ă [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr trimère] 1 a (Bot) Care este divizat în trei părți dispuse în triunghi echilateral. 2 sm (Chm) Polimer cu greutatea moleculară egală cu triplul greutății moleculare a monomerului polimerizat.

TRIMÉR, -Ă adj. 1. (Bot.) Care este divizat în trei părți dispuse în triunghi echilateral. 2. (Chim.) Polimer cu greutatea moleculară egală cu triplul greutății moleculare a monomerului polimerizat. [< fr. trimère].

TRIMÉR2, -Ă I. adj. divizat în trei părți dispuse în triunghi echilateral. II. s. m. polimer din trei molecule de monomer. (< fr. trimère)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trimér2 (polimer) s. m., pl. triméri

trimér (chim.) s. m., pl. triméri

trimér adj. m., pl. triméri; f. sg. triméră, pl. trimére


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TRIMER compensator aerodinamic a suprafețelor de comandă mobile: eleroane, profundor și direcție.

Intrare: trimer (subst. - polimer)
trimer2 (subst. - polimer) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trimer
  • trimerul
  • trimeru‑
plural
  • trimeri
  • trimerii
genitiv-dativ singular
  • trimer
  • trimerului
plural
  • trimeri
  • trimerilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)