6 definiții pentru trimer (polimer)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
trimer2, ~ă [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr trimère] 1 a (Bot) Care este divizat în trei părți dispuse în triunghi echilateral. 2 sm (Chm) Polimer cu greutatea moleculară egală cu triplul greutății moleculare a monomerului polimerizat.
TRIMER, -Ă adj. 1. (Bot.) Care este divizat în trei părți dispuse în triunghi echilateral. 2. (Chim.) Polimer cu greutatea moleculară egală cu triplul greutății moleculare a monomerului polimerizat. [< fr. trimère].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRIMER2, -Ă I. adj. divizat în trei părți dispuse în triunghi echilateral. II. s. m. polimer din trei molecule de monomer. (< fr. trimère)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
trimer3 (polimer) s. m., pl. trimeri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
trimer2 (polimer) s. m., pl. trimeri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trimer (chim.) s. m., pl. trimeri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
trimer, trimerisubstantiv masculin
- 1. Polimer cu greutatea moleculară egală cu triplul greutății moleculare a monomerului polimerizat. DN
etimologie:
- trimère DN