15 definiții pentru triglif triglifă trigrifă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIGLÍF, triglife, s. n. Element decorativ al frizei templelor dorice, de forma unei plăci dreptunghiulare din piatră, ornată cu trei creste în relief (care se repetă la intervale egale). [Var.: triglífă s. f.] – Din fr. triglyphe.

triglif sn [At: GHICA, S. 652 / V: ~grif, ~ă sf / Pl: ~e / E: fr triglyphe] Ornament al frizei templelor dorice, de forma unei plăci dreptunghiulare din piatră, cu trei creste în relief, care separă metopele între ele.

TRIGLÍF, triglife, s. n. Ornament al frizei templelor dorice, de forma unei plăci dreptunghiulare din piatră cu trei creste în relief (care se repetă la intervale egale). [Var.: triglífă s. f.] – Din fr. triglyphe.

TRIGLÍF, triglife, s. n. (Arhit.) Ornament al frizei dorice (care se repetă la intervale egale). – Variante: triglífă, trigrífă (GHICA, S. 652) s. f.

TRIGLÍF s.n. Ornament al frizei unei coloane dorice, care separă metopele între ele. [Var. triglifă s.f. / < fr. triglyphe, cf. gr. triglyphos – de trei ori cizelat].

TRIGLÍF s. n. ornament al frizei unei coloane dorice, cu trei ramuri verticale, care separă metopele între ele. (< fr. triglyphe)

TRIGLÍF ~e n. arhit. Element ornamental constând dintr-o placă dreptunghiulară de piatră cu trei creste în relief, care se repetă la intervale egale. /<fr. triglyphe

*triglíf n., pl. e (vgr. triglyphon, d. treîs, treĭ, și glýpho, scobesc, sculptez. V. gliptic). Arh. Un ornament cu treĭ șanțurĭ verticale la friza dorică. V. metopă.

TRIGLÍFĂ s. f. v. triglif.

triglifă f. Arhit. ornament al frizei dorice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

triglíf (tri-glif) s. n., pl. triglífe

triglíf s. n. (sil. -glif), pl. triglífe

Intrare: triglif
  • silabație: tri-glif info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triglif
  • trigliful
  • triglifu‑
plural
  • triglife
  • triglifele
genitiv-dativ singular
  • triglif
  • triglifului
plural
  • triglife
  • triglifelor
vocativ singular
plural
triglifă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trigli
  • triglifa
plural
  • triglife
  • triglifele
genitiv-dativ singular
  • triglife
  • triglifei
plural
  • triglife
  • triglifelor
vocativ singular
plural
trigrifă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trigri
  • trigrifa
plural
  • trigrife
  • trigrifele
genitiv-dativ singular
  • trigrife
  • trigrifei
plural
  • trigrife
  • trigrifelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

triglif triglifă trigrifă

  • 1. Element decorativ al frizei templelor dorice, de forma unei plăci dreptunghiulare din piatră, ornată cu trei creste în relief (care se repetă la intervale egale).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: