TRIFOI, (1) s. m., (2) trifoiuri, s. n. 1. S. m. Nume dat mai multor plante din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole și cu florile strânse în inflorescențe globuloase, divers colorate, unele specii fiind cultivate ca plante furajere (Trifolium). 2. S. m. Varietate de trifoi (1). – Lat. trifolium.

trifoi sn [At: BORZA, D. 171 / V: (reg) că~, strefoi, tărfoi, târfoi, tili~, tir~, traf~, trăf~, trâf~, tref~ / Pl: ~uri / E: ml trifolium] 1 (Și, reg, îc ~-roșu) Plantă erbacee, din familia leguminoaselor, cu frunzele alcătuite din trei foliole, cu flori purpurii, așezate câte două în vârful tulpinii (Trifolium alpestre). 2 (Bot; reg; șîc ~-iepuresc, târfoi-mic) Papanași (Trifolium arvense). 3 (Bot; reg; șîc ~-galben) Trifoiaș (22) (Trifolium campestre). 4 (Șîc ~-roșu, reg, ~-turcesc, ~-sălbatic, ~ul-calului) Plantă erbacee perenă, din familia leguminoaselor, cu lăstari de 70-100 cm înălțime și cu flori purpurii, cultivată ca plantă furajeră de calitate superioară, în zonele cu un climat umed și răcoros Si: (reg) bujorul-vițelului, capul-dracului, capul-popii, cănăcei, ciucurul-popii, ciucurul-voinicului, luhăr (Trifolium pratense). 5 (Șîc ~-alb, reg, ~-mărunt, ~-mare-alb) Plantă erbacee perenă, din familia leguminoaselor, cu lăstari culcați și cu flori albe, cultivată ca plantă furajeră Si: (reg) iarba-muncilor, os-viu, poală-albă, trifoiaș (19) (Trifolium repens). 6 (Bot; și, reg, îc ~-frânesc, ~-unguresc, târfoi-mare, ~~pe-șapte-ani) Lucernă (Medicago sativa). 7 (Șîc ~-mărunt, reg, ~-mănunt) Plantă erbacee anuală, din familia leguminoaselor, cu inflorescența mică, globuloasă și flori galbene Si: trifoiaș (20) (Medicago lupulina). 8 (Bot; reg; șîc ~-sălbatic) Culbeceasă (Medicago falcata). 9 (Bot; reg; șîc ~-turcesc, ~-ișpănesc) Sparcetă (Onobrychis viciaefolia). 10 (Reg; îc) ~-alb, ~-buhos, ~-negru Planta Trifolium pannonicum. 11 (Reg; îc) ~-alb, ~-sălbatic Planta Trifolium montanum. 12 (Reg; îc) ~-alb Planta Trifolium ochroleucum. 13 (Reg; îc) ~-iepuresc Planta Trifolium pallidum. 14 (Reg; îc) ~-mărunt Planta Trifolium strepens. 15 (Bot; reg; îc) ~-amar sau ~-de-lac, ~-de-baltă Trifoiște (4) (Menyanthes trifoliata). 16 (Bot; reg; îc) ~ul-capre!or sau ~-sălbatic Sulițică (Dorycnium herbaceum). 17 (Bot; reg; îae) Sulițică (Dorycnium germanicum). 18 (Bot; reg; îc) ~ul-caprelor sau ~-căpresc Sunătoare (Hypericum maculatum). 19 (Bot; reg; îc) ~-mare Sulfină (Melilotus officinalis). 20 (Bot; reg; îae) Sulfină (Melilotus albuș). 21 (Bot; reg; îae) Molotru (Trigonella procumbens). 22 (Reg; îc) ~-pietros Planta Melilotus dentata. 23 (Bot; reg; îc) ~-măcriș sau ~-acru, ~-iepuresc Măcriș (Oxalis acetosella). 24 (Bot; reg; îc) ~-ul-racului sau ~-galben Vătămătoare (Anthyllis vulneraria). 25 (Bot; reg; îc) ~-de-apă sau ~-amar Plutică¹ (Nymphoides peltata). 26 (Bot; reg; îc) ~-colțurat Dungățea (Tetragonolobus purpureus). 27 (Bot; reg; îae) Dungățea (Tetragonolobus Gussoni). 28 (Reg; îc) ~-puturos Planta Anagyris foetida. 29-30 (Lsg; csc) Trifoiște (1-2).

TRIFOI, trifoiuri, s. n. Nume dat mai multor plante din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole și cu florile strânse în inflorescențe globuloase, divers colorate, unele specii fiind cultivate ca plante furajere (Trifolium). – Lat. trifolium.

TRIFOI, trifoi, s. m. Nume dat mai multor plante din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole în trei lobi și cu florile strînse în măciulii, dintre care unele se cultivă ca plante de nutreț (Trifolium). Acuma pe rouă Trifoiul e bun de tăiat. BENIUC, V. 138. Se simțea stăpînul lor și-și făcea planurile cum va ara fîneața cutare, iar cutare porumbiște cum va semăna-o cu trifoi. REBREANU, I. 92. Foaie verde de trifoi, Vino, bădiță, la noi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 77. ◊ Compuse: trifoi-mare = sulfină; trifoi-mărunt = plantă cu tulpină ramificată, cu flori galbene-aurii (Trifolium strepens); trifoi-măcriș = măcrișul-iepurelui; trifoi-de-lac (-de-baltă sau -amar) = trifoiște (2); trifoiul-caprelor = sulițică; triîoi-galben = trifoiaș; trifoi-alb = trifoi cu tulpină tîrîtoare, cu flori albe sau trandafirii (Trifolium repens).

TRIFOI m. Plantă erbacee furajeră cu flori de diferite culori, dispuse în inflorescențe sferice, și cu frunze formate din trei foliole. ◊ ~-alb trifoi cu tulpina culcată, ramificată și cu flori albe. ~-roșu trifoi cu tulpina erectă, simplă sau ramificată și cu flori roșii. /<lat. trifolium

trifóĭ m. ca plantă și n., pl. urĭ, ca marfă (lat. trĭ-fŏlium, adică „cu treĭ foĭ”, it. trifoglio, vfr. trefueil [nfr. trèfle, din latinu *trifŏlum, vgr. triphyllon. V. treflă]). O plantă leguminoasă papilionacee cu frunzele despărțite în treĭ frunzulițe (trifólium). Altă plantă, tot din familia asta, cu florĭ albăstriĭ saŭ violete, foarte bună ca nutreț și care se maĭ numește și culbecească, ghizdeĭ și lucernă (medicágo [falcáta și sativa]).

tilifoi s vz trifoi

trifoiu n. plantă erbacee din fam. leguminoaselor întrebuințată ca nutreț și ale cării frunze se compun din trei foliole (Trifolium arvense): vitele se îngrașă de trifoiu. [Lat. TRIFOLIUM].

!trifoi² (plantă) s. m., pl. trifoi, art. trifoii

!trifoi s. m., (sorturi) pl. trifoiuri

trifoi

trifoiu, -foaie (semănături) și -foiuri (varietăți de trifoiu).

TRIFOI s. (BOT.) trifoi roșu (Trifolium pratense) = trifoi sălbatic; trifoi sălbatic (Trifolium pratense) = trifoi roșu.

TRIFOI s. v. culbeceasă, papanaș, sparcetă, trifoiaș.

trifoi s. v. CULBECEASĂ. PAPANAȘ. SPARCETĂ. TRIFOIAȘ.

trifoi (-i), s. m. – 1. Plantă (Trifolium alpestre, T. pratense, T. repens). – 2. Plante furajere (Menyanthes trifoliata, Medicago falcata, M. sativa, M. lupulina). – Var. Banat tîrfoi. Mr. trifol’u. Lat. trĭfǒlĭum (Diez, I, 425; Pușcariu 1762; Candrea-Dens., 613; REW 8899), cf. it. trifoglio, prov. trefuelh, fr. trefueil, alb. tërfoj (Philippide, II, 656). Pînă la un moment dat s-a pus la îndoială faptul că ar fi moștenit în rom.; dar mr. și alb. par să-l dovedească; contaminarea cu ngr. τρυφύλλι (Candrea-Dens., 613) sau cu trei (Pascu, Beiträge, 16) nu este o ipoteză necesară. Este dubletul lui treflă, s. f. (trifoi, culoare de cărți de joc; cataramă în formă de trifoi), din fr. trèfle. – Der. trifoiște, s. f. (cultură de trifoi; plantă, Menyanthes trifoliata); trifoiaș, s. m. (varietate de trifoi, Trifolium procumbens); trifoios, adj. (în formă de trifoi, se zice despre o varietate de măcriș). – Din rom. provine rut. tryfoi (Miklosich, Wander., 20).

TRIFOLIUM L., TRIFOI, fam. Leguminosae. Gen originar din zone continentale și subtropicale, pînă la 305 specii, erbacee, anuale sau perene, cu tulpini erecte sau repente, pe rădăcini cu nodozități provenite din conviețuirea cu bacteriile. Frunze (însoțite de stipele) trifoliate, rar mai multe, foliole cu margini întregi. Înveliș floral dublu. Flori (caliciul cu 5 foliole mai mult sau mai puțin concrescute, 5 petale galbene, albe sau roșii, la bază concrescute cu staminele, una mai mare numită vexil, 2 aripioare, 2 unite formînd luntriță cu vîrful bont, 10 stamine dintre care 9 unite și una liberă) dispuse în capitule. Fruct, păstaie scurtă, nu iese din caliciu.

Trifolium pratense L., « Trifoi roșu ». Specie care înflorește vara-toamna. Flori purpurii (caliciul 10-nervat, cu partea inferioară a gîtului prevăzută cu o dungă scoasă în relief, păroasă) dispuse în capitule sferice, solitare, rar cîte 2, involucrate. Frunzele de la bază dispuse în rozetă, stipele ovate, cu vîrf terminal, foliole ovate, pubescente. Plantă perenă, rar anuală, cu tulpină ascendentă.

Trifolium repens L., « Trifoi alb ». Specie care înflorește primăvara-toamna. Flori albe sau rozee (caliciul cu 2 dinți superiori mai lungi și 3 mai scurți, corolă mai lungă decît caliciul), așezate în capitule sferice, solitare, terminale, pe pedunculi axilari foliați. Frunze trifoliate, foliole lat-ovat-rotunde, la vîrf crestate, stipele membranoase, lanceolate, vîrf ascuțit. Plantă perenă, tulpină repentă, 50 cm lungime.