TRICOLOR, -Ă, tricolori, -e, adj., s. n., s. m. 1. Adj. Care are trei culori, în trei culori; tricromatic. 2. S. n. Drapel cu trei culori; spec. drapelul românesc. 3. S. m. (La pl.) Echipă reprezentativă românească din diverse ramuri de sport. [Pl. și: (n.) tricoloruri] – Din fr. tricolore, lat. tricolor, -oris.2

tricolor, ~ă [At: STAMATI, D. / Pl: ~e, ~uri sn / E: fr tricolore, lat tricolor, -oris] 1 a Care are trei culori. Si: tricromatic (2). 2 sn Drapel cu trei culori. 3 sn (Spc) Drapelul românesc. 4 sm (Lpl) Echipă reprezentativă românească din diverse ramuri de sport.

TRICOLOR, -Ă, tricolori, -e, adj., subst. 1. Adj. Care are trei culori, în trei culori; tricromatic. 2. S. n. Drapel cu trei culori; spec. drapelul românesc. 3. S. m. (La pl.) Echipă reprezentativă românească din diverse ramuri de sport. [Pl. și: (n.) tricoloruri.] – Din fr. tricolore, lat. tricolor, -oris.

TRICOLOR, -Ă, tricolori, -e, adj. Care are trei culori, cu trei culori (în special cele ale drapelului romînesc). Trei steaguri își fluturau prelung pînzele roșii și tricolore. MIHALE, O. 465. Afișe albe, tăiate în diagonală de o bandă tricoloră chemau... cetățenii la cea dintîi manifestație care pregătea alegerile. C. PETRESCU, Î. II 126. Învingătoare, Lucesc în Solferino stindarde tricolore. ALECSANDRI, P. II 159. Din sulițe, din coifuri, din armele albite... Soarele în unde, în raze aurite, Lumina își răsfrînse pe steagul tricolor. ALEXANDRESCU, M. 29. ♦ (Substantivat, n.) Drapel cu trei culori (în special drapelul romînesc). Într-o dimineață, recunoscu tricolorul romînesc fluturînd în port. BART, E. 386.

TRICOLOR, -Ă adj. Care are trei culori. // s.n. Drapel cu trei culori. // s.m. Sportiv care face parte dintr-o echipă românească participantă la o competiție internațională. [< fr. tricolore, cf. lat. tri – cu trei, color – culoare].

TRICOLOR, -Ă I. adj. cu trei culori. II. s. n. drapel cu trei culori. III. s. m. sportiv component al echipei naționale. (< fr. tricolore, lat. tricolor)

TRICOLOR² ~uri n. Steag în trei culori. ~ul național. /<fr. tricolore

*tricolór, -ă adj. (lat. tricolor, -óris). În treĭ colorĭ. S. n., pl. urĭ și oare. Steag tricolor: tricoloru românesc. – Se credea că tricoloru românesc a rezultat din contopirea steaguluĭ Țăriĭ Româneștĭ (roș și galben) cu al Moldoveĭ (roș și albastru). În realitate, el a fost admis la 1834, supt Alexandru Ghica, ca steag al armateĭ româneștĭ conform aprobăriĭ Turciiĭ (Generalu Radu Rosetti, în ședința Academiiĭ la 29 Dec. 1929). La 1 Sep. 1862, Cuza distribui tuturor regimentelor unificate tricoloru albastru, galben și roș, pe care scria „Honor et patria”.

tricolor² (drapel) s. n., pl. tricoloruri

tricolor² s. n., pl. tricoloruri

tricolor s. n., pl. tricoloruri