TRICHINOZĂ, trichinoze, s. f. Boală parazitară provocată de trichină, comună omului sau unor animale, manifestată prin dureri musculare, febră și tulburări digestive. – Din fr. trichinose.

trichinoză sf [At: ȘĂINEANU / Pl: ~ze / E: fr trichinose] Boală parazitară, provocată de trichină omului și unor animale, caracterizată prin tulburări digestive, febră, dureri musculare, etc. Si: trichineloză.

TRICHINOZĂ, trichinoze, s. f. Boală parazitară pricinuită de trichină omului sau unor animale, caracterizată prin dureri musculare, febră și tulburări digestive. – Din fr. trichinose.

TRICHINOZĂ, trichinoze, s. f. Boală provocată de trichină și caracterizată prin dureri musculare, febră, amețeli.

TRICHINOZĂ s.f. Boală provocată de trichină și manifestată prin grave tulburări digestive, dureri musculare etc. [< fr. trichinose].

TRICHINOZĂ s. f. boală parazitară provocată de trichină, prin grave tulburări digestive, dureri musculare etc.; trichineloză. (< fr. trichinose)

TRICHINOZĂ ~e f. Boală parazitară frecventă la om și la animale, provocată de trichină și manifestată prin dureri musculare, febră și tulburări gastro-intestinale. [G.-D. trichinozei] /<fr. trichinose

*trichinóză f., pl. e (d. trichină). Med. Boala pe care o cauzează omuluĭ carnea cu trichină cînd nu e bine friptă.

trichinoză s. f., g.-d. art. trichinozei; pl. trichinoze

trichinoză s. f., g.-d. art. trichinozei; pl. trichinoze

trichinoză s. f., g.-d. art. trichinozei; pl. trichinoze

TRICHINOZĂ s. (MED. VET.) cisticercoză, (pop.) linte, măzăriche, (reg.) spurcăciune. (Porc bolnav de ~.)

TRICHINOZĂ s. (MED. VET.) cisticercoză, (pop.) linte, măzăriche, (reg.) spurcăciune. (Porc bolnav de ~.)