TRIASIC, -Ă, triasici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioadă a erei mezozoice, caracterizată printr-o floră în care predomină gimnospermele și printr-o faună în care apar belemniții, unii coralieri și primii dinozauri. 2. Adj. Care aparține triasicului (1), privitor la triasic. [Pr.: tri-a-] – Din fr. triasique.

triasic, ~ă [At: MG I, 118 / P: tri-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr triasique] (Glg) 1 sn Prima perioadă a erei mezozoice, caracterizată printr-o floră în care predomină gimnospennele și printr-o faună de belemniți, lamelibranhiate, crustacee etc. Si: (îvr) trias (1). 2 sn Roci din perioada triasică (3) Si: (îvr) trias (2). 3 a Care aparține triasicului (1). 4 a Care se referă la triasic (1).

TRIASIC, -Ă, triasici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioadă a erei mezozoice, caracterizată printr-o floră în care predomină gimnospermele și printr-o faună în care apar belemniții, unii coralieri și noi reptile. 2. Adj. Care aparține triasicului (1), privitor la triasic. [Pr.: tri-a-] – Din fr. triasique.

TRIASIC², -Ă, triasici, -e, adj. Care aparține primei perioade a erei mezozoice.

TRIASIC s.n. (Geol.) Prima perioadă a mezozoicului. // adj. Care aparține acestei perioade. [Pron. tri-a-. / < fr. triasique].

TRIASIC, -Ă adj., s. n. (din) prima perioadă a mezozoicului; trias. (< fr. triasique)

TRIASIC² ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de prima perioadă a mezozoicului; propriu primei perioade a mezozoicului. 2) Care datează din prima perioadă a mezozoicului. Fosilă ~că. /<fr. triasique

triasic a. Geol. ce ține de trias.

*triásic, -ă adj. (d. trias). Geol. Al triasuluĭ: teren triasic.

triasic¹ (desp. tri-a-) adj. m., pl. triasici; f. triasică, pl. triasice

triasic¹ (tri-a-) adj. m., pl. triasici; f. triasică, pl. triasice

triasic adj. m. (sil. tri-a-), pl. triasici; f. sg. triasică, pl. triasice