11 definiții pentru triasic (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIÁSIC, -Ă, triasici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioadă a erei mezozoice, caracterizată printr-o floră în care predomină gimnospermele și printr-o faună în care apar belemniții, unii coralieri și primii dinozauri. 2. Adj. Care aparține triasicului (1), privitor la triasic. [Pr.: tri-a-] – Din fr. triasique.

triasic, ~ă [At: MG I, 118 / P: tri-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr triasique] (Glg) 1 sn Prima perioadă a erei mezozoice, caracterizată printr-o floră în care predomină gimnospennele și printr-o faună de belemniți, lamelibranhiate, crustacee etc. Si: (îvr) trias (1). 2 sn Roci din perioada triasică (3) Si: (îvr) trias (2). 3 a Care aparține triasicului (1). 4 a Care se referă la triasic (1).

TRIÁSIC, -Ă, triasici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioadă a erei mezozoice, caracterizată printr-o floră în care predomină gimnospermele și printr-o faună în care apar belemniții, unii coralieri și noi reptile. 2. Adj. Care aparține triasicului (1), privitor la triasic. [Pr.: tri-a-] – Din fr. triasique.

TRIÁSIC2, -Ă, triasici, -e, adj. Care aparține primei perioade a erei mezozoice.

TRIÁSIC s.n. (Geol.) Prima perioadă a mezozoicului. // adj. Care aparține acestei perioade. [Pron. tri-a-. / < fr. triasique].

TRIÁSIC, -Ă adj., s. n. (din) prima perioadă a mezozoicului; trias. (< fr. triasique)

TRIÁSIC2 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de prima perioadă a mezozoicului; propriu primei perioade a mezozoicului. 2) Care datează din prima perioadă a mezozoicului. Fosilă ~că. /<fr. triasique

triasic a. Geol. ce ține de trias.

*triásic, -ă adj. (d. trias). Geol. Al triasuluĭ: teren triasic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

triásic1 (tri-a-) adj. m., pl. triásici; f. triásică, pl. triásice

triásic adj. m. (sil. tri-a-), pl. triásici; f. sg. triásică, pl. triásice

Intrare: triasic (adj.)
triasic1 (adj.) adjectiv
  • silabație: tri-a-sic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triasic
  • triasicul
  • triasicu‑
  • triasică
  • triasica
plural
  • triasici
  • triasicii
  • triasice
  • triasicele
genitiv-dativ singular
  • triasic
  • triasicului
  • triasice
  • triasicei
plural
  • triasici
  • triasicilor
  • triasice
  • triasicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

triasic (adj.)

  • 1. Care aparține triasicului, privitor la triasic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: