8 definiții pentru trișare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIȘÁRE, trișări, s. f. Acțiunea de a trișa și rezultatul ei. – V. trișa.

TRIȘÁRE, trișări, s. f. Acțiunea de a trișa și rezultatul ei. – V. trișa.

trișare sf [At: DL / Pl: ări / E: trișa] 1 înșelare la jocul de cărți Si: (rar) trișaj, trișerie. 2 (Pgn) Inducere în eroare Si: înșelare, păcălire.

TRIȘÁRE, trișări, s. f. Acțiunea de a trișa și rezultatul ei; înșelare (în special la jocul de cărți).

TRIȘÁRE s.f. Acțiunea de a trișa și rezultatul ei. [< trișa].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trișáre s. f., g.-d. art. trișắrii; pl. trișắri

trișáre s. f., g.-d. art. trișării; pl. trișări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRIȘÁRE s. v. înșelare.

TRIȘARE s. ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. și Ban.) celșag, celuială, celuire, (Munt.) mîgliseală, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluială, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.)

Intrare: trișare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trișare
  • trișarea
plural
  • trișări
  • trișările
genitiv-dativ singular
  • trișări
  • trișării
plural
  • trișări
  • trișărilor
vocativ singular
plural

trișare

etimologie:

  • vezi trișa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN