opțiuni
  • info

13 definiții pentru trepădător (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TREPĂDĂTOR, -OARE, trepădători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. (Pop.) Care treapădă, care aleargă. 2. S. m. și f. (Pop.) Persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți. 3. s. f. Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpina ramificată, cu flori verzui și cu fructul o capsulă, folosită pentru proprietățile laxative (Mercurialis annua). – Trepăda + suf. -ător.

trepădător, ~oare [At: ANON. CAR. / V: (îvr) ~ped~, (îrg) trăp~, (reg) ~ebăd~, (înv) ~păzătoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: trepăda + ~(ă)tor] 1-2 smf, a (Pop) (Persoană) care treapădă (1). 3 sm (Îvr) Persoană care strângea dările Si: (înv) taxidar. 4 smf (Reg) Persoană care strânge darurile la nuntă. 5 smf (Reg) Vornicel. 6 smf (Reg) Paharnic. 7 smf (Reg) Nuntaș. 8 sf (Reg) Bucătăreasă la nuntă. 9 sf (Reg) Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpini ramificate, cu frunze opuse, pețiolate, cu flori mici, verzui și cu fructe capsule, folosită pentru proprietățile ei laxative Si: (reg) brei, brie, buruiană-câinească, mustătoare, slăbănog (Mercurialis annua). 10 sf (Bot; reg) Brei (1) (Mercurialis perennis). 11 sf (Bot; reg) Lobodă (Ghenopodium album).

TREPĂDĂTOR, -OARE, trepădători, -oare, adj., subst. 1. Adj. (Pop.) Care treapădă, care aleargă. 2. S. m. și f. (Pop.) Persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți. 3. S. f. Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpina ramificată, cu flori verzui și cu fructul o capsulă, folosită pentru proprietățile laxative (Mercurialis annua). – Trepăda + suf. -ător.

TREPĂDĂTOR, -OARE, trepădători, -oare, s. m. și f. (Popular) Persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți (cheamă la nuntă, dă ajutor la masă etc.). Trepădătoarele, vornicesele... strîng blidele, dau masa la o parte. SEVASTOS, N. 309.

TREPĂDĂTOR2 ~i m. pop. Persoană care are anumite obligații în organizarea unei nunți. /a trepăda + suf. ~tor

trepădător m. cel ce treapădă.

trăpădător, ~oare smf, a vz trepădător

trebădător, ~oare smf vz trepădător

trepăzătoare sf vz trepădător

trepedător sm vz trepădător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trepădător (pop.) adj. m., s. m., pl. trepădători; adj. f., (persoană) s. f. sg. și pl. trepădătoare

trepădător (pop.) adj. m., s. m., pl. trepădători; adj. f., (persoană) s. f. sg. și pl. trepădătoare

trepădător adj. m., s. m., pl. trepădători; (persoană) f. sg. și pl. trepădătoare, g.-d. sg. art. trepădătoarei

Intrare: trepădător (s.m.)
trepădător2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trepădător
  • trepădătorul
  • trepădătoru‑
plural
  • trepădători
  • trepădătorii
genitiv-dativ singular
  • trepădător
  • trepădătorului
plural
  • trepădători
  • trepădătorilor
vocativ singular
  • trepădătorule
plural
  • trepădătorilor
trăpădător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trepedător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trepăzătoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trebădător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trepădător, trepădătorisubstantiv masculin
trepădătoare, trepădătoaresubstantiv feminin

  • 1. popular Persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trepădătoarele, vornicesele... strîng blidele, dau masa la o parte. SEVASTOS, N. 309. DLRLC
etimologie:
  • Trepăda + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.