6 definiții pentru trenuleț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRENULÉȚ, trenulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui tren; trenuț. – Tren + suf. -uleț.

trenuleț sn [At: DLR / Pl: ~e / E: tren + -uleț] 1-2 (Șhp) Trenuț (1-2). 3 Trenuț.

TRENULÉȚ, trenulețe, s. n. Diminutiv al lui tren; trenuț. – Tren + suf. -uleț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trenuléț s. n., pl. trenuléțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: trenuleț
trenuleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trenuleț
  • trenulețul
  • trenulețu‑
plural
  • trenulețe
  • trenulețele
genitiv-dativ singular
  • trenuleț
  • trenulețului
plural
  • trenulețe
  • trenulețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trenuleț

  • 1. rar Diminutiv al lui tren.
    surse: DEX '09 sinonime: trenuț

etimologie:

  • Tren + sufix -uleț.
    surse: DEX '98 DEX '09