8 definiții pentru trenuț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRENÚȚ, trenuțuri, s. n. (Rar) Diminutiv al lui tren.Tren + suf. -uț.

trenuț sn [At: DL / Pl: ~uri / E: tren + -uț] 1-2 (Șhp) Tren (1) (mic) Si: trenuleț (1-2), (pop) trenușor (1-2). 3 Tren (1) de linie îngustă Si: trenuleț (3).

TRENÚȚ, trenuțuri, s. n. Diminutiv al lui tren.Tren + suf. -uț.

TRENÚȚ, trenuțuri, s. n. Diminutiv al lui tren (1); tren mic care circulă pe șine înguste, prin locuri greu de străbătut. V. decovil, drezină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trenúț (rar) s. n., pl. trenúțuri

trenúț s. n., pl. trenúțuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRENÚȚ s. v. trenuleț.

Intrare: trenuț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trenuț
  • trenuțul
  • trenuțu‑
plural
  • trenuțuri
  • trenuțurile
genitiv-dativ singular
  • trenuț
  • trenuțului
plural
  • trenuțuri
  • trenuțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trenuț

  • 1. rar Diminutiv al lui tren.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: trenuleț

etimologie:

  • Tren + sufix -uț.
    surse: DEX '98 DEX '09