tremurici, ~ice [At: POLIZU / V: (reg) trămuric sn, trăm~ s, ~ice sm / Pl: ~ smf, -uri sn / E: tremura + -ici] 1 sn (Pfm) Tremur (1). 2 sn (Reg; ccr) Podoabă de pus în păr, fixată pe o sârmă în spirală, care o face să tremure (5). 3 sn (Reg; ccr) Podoabă la pălărie. 4 sn (Med; reg) Malarie. 5-6 sn (Reg; rar) Tremur (9-10). 7 sm (Reg; dep) Om care tremură (1) tot timpul. 8 sn (Reg) Piftie. 9 sm (Orn; reg) Codroș (5) (Phoenicurus ochruros). 10 sf (Orn; reg) Codobatură (1) (Motacilla alba). 11 smf (Bot) Tremurătoare (8) (Briza media). 12 sm Ciupercă necomestibilă, gelatinoasă, tremurătoare (3), cu spini moi pe fața inferioară, care crește pe pământ și pe trunchiurile² putrede de brazi (Tremellodon gelatinosum).

TREMURICI s. n. 1. Tremur, tremurare continuă. L-a apucat tremuriciul – ca pe epileptici – pe inspectorul Paraschiv. STANCU, D. 303. 2. (Regional) Piftie. 3. (Regional) Floare artificială pusă pe o sîrmă subțire (răsucită în așa fel încît pare că tremură într-una). 4. Ciupercă necomestibilă, gelatinoasă, tremurătoare, cu spini moi pe fața inferioară; crește în pădurile de brad, pe lemne putrede (Tremellodon gelatinosum).

tremuricĭ n., pl. urĭ (d. tremur). Iron. Tremurătură, fior, scuturătură, bîțîĭală: pe bețiv l-a apucat tremuricĭu. S. m. Om care tremură din obișnuință (de ex., cînd e în societate): domnu Tremuricĭ. Pop. Gelatină.

tremurici s. n., pl. tremuriciuri

tremurici

TREMURICI s. pl. v. piftie, răcituri.

tremurici s. pl. v. PIFTIE. RĂCITURI.

tremurici, s.m. – (reg.) Piftie, aitură; gelatină (ALR, cf. Farcaș, 2009: 60). – Din tremura (< lat. tremulare) + suf. -ici (Scriban, DEX, MDA).