TRAUMATISM, traumatisme, s. n. 1. Leziune suferită de un organism viu prin loviri violente, tăieturi, înțepături etc.; traumă (1); p. ext. ansamblul tulburărilor de ordin local și general care apar în urma acțiunii unui agent extern violent; p. restr. șoc traumatic. 2. Stare psihică patologică a unui organism care, nemaiputând să suporte o excitație excesivă, din cauza unei traume (2) suferite, nu mai reacționează în niciun fel, devenind insensibil la orice alt excitant. – Din fr. traumatisme.

traumatism sn [At: BIANU, D. S. / P: tra-u~ / Pl: ~e / E: fr traumatisme] (Med)Leziune suferită de un organism viu prin loviri violente, tăieturi, înțepături etc. Si: traumă (1). 2 (Pex) Ansamblul tulburărilor de ordin local și general care apar în urma acțiunii unui agent extern violent. 3 (Prc) Șoc¹ traumatic (1). 4 (Șîs ~ psihic) Stare psihică patologică a unui organism care, nemaiputând să suporte o excitație excesivă, din cauza unei traume (2) suferite, nu mai reacționează în nici un fel, devenind insensibil la orice excitant.

TRAUMATISM, traumatisme, s. n. 1. Leziune suferită de un organism viu prin loviri violente, tăieturi, înțepături etc.; traumă (1); p. ext. ansamblul tulburărilor de ordin local și general care apar în urma acțiunii unui agent extern violent; p. restr. șoc traumatic. 2. Stare psihică patologică a unui organism care, nemaiputând să suporte o excitație excesivă, din cauza unei traume (2) suferite, nu mai reacționează în nici un fel, devenind insensibil la orice alt excitant. – Din fr. traumatisme.

TRAUMATISM, traumatisme, s. n. Leziune suferită de un organism viu în urma unei loviri, tăieri, zdruncinări etc. Sînt cazuri de amputare a unui membru, de traumatisme care au distrus o regiune oarecare. PARHON, O. A. I 177. Neregenerarea centrilor nervoși în urma traumatismelor... constituie o probă în favoarea longevității celulei nervoase. MARINESCU, P. A. 58. – Pronunțat: trau-ma-.

TRAUMATISM s.n. Nume generic dat leziunilor produse prin loviri, presiuni etc. ♦ (Fig.) Tulburare, zguduire puternică provocată de o nenorocire. [Pron. trau-ma-. / < fr. traumatisme].

TRAUMATISM s. n. ansamblu de tulburări fizice sau psihice provocate de o violență exterioară; violența însăși; traumă. (< fr. traumatisme)

TRAUMATISM ~e n. 1) v. TRAUMĂ. 2) Ansamblu de traume care apar la grupe de populație cu condiții identice de muncă sau de trai. 3) Ansamblu de tulburări fizice sau psihice provocate organismului de factori externi violenți. /<fr. traumatisme

traumatism (desp. trau-) s. n., pl. traumatisme

traumatism (trau-) s. n., pl. traumatisme

traumatism s. n. (sil. trau-), pl. traumatisme

TRAUMATISM s. (MED.) traumă. (A suferit un ~.)

TRAUMATISM s. (MED.) traumă. (A suferit un ~.)