13 definiții pentru trată

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRATĂ, trate, s. f. Cambie prin care creditorul dispune unui debitor al său să plătească o sumă de bani unei alte persoane la o dată precizată; poliță. – Din it. tratta.

tra sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~te / E: it tratta, ger Tratte] Cambie prin care o persoană fizică sau juridică, în calitate de creditor, dispune unui debitor al său să plătească o sumă de bani unei alte persoane, la o anumită dată Si: poliță2, (rar) acceptă.

TRATĂ, trate, s. f. Cambie care, în virtutea unei clauze speciale, se cedează spre încasare altei persoane decât creditorul; poliță. – Din it. tratta.

TRATĂ, trate, s. f. Cambie care, în virtutea unei clauze speciale, se cedează spre încasare altei persoane.

TRA s.f. Cambie care, în baza unei clauze speciale, se cedează spre încasare altei persoane decît creditorul; poliță. [< it. tratta, cf. fr. traite].

TRA s. f. titlu de credit pe termen scurt care, în baza unei clauze speciale, se cedează spre încasare altei persoane decât creditorul; poliță. (< it. tratta, germ. Tratte)

trată f. poliță de plătit aducătorului o sumă anumită (= it. tratta).

*trátă f., pl. e (it. tratta, trată, fem. d. tratto, tras; fr. traite). Com. Poliță, adeverință de împrumut.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tra s. f., g.-d. art. tratei; pl. trate

tra s. f., g.-d. art. tratei; pl. trate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRA s. (FIN.) cambie, poliță, (înv.) obligă, sinet, (germanism înv.) vecsel.

Intrare: trată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tra
  • trata
plural
  • trate
  • tratele
genitiv-dativ singular
  • trate
  • tratei
plural
  • trate
  • tratelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tra, tratesubstantiv feminin

  • 1. Cambie prin care creditorul dispune unui debitor al său să plătească o sumă de bani unei alte persoane la o dată precizată; poliță. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN Șăineanu, ed. VI
    sinonime: poliță
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.