6 definiții pentru tras (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRAS2, -Ă, trași, -se, adj., s. m. 1. Adj. (Despre față sau părți ale ei) Slab, obosit, sleit (de boală, de supărare etc.); (despre oameni) care are fața slabă, obosită, suptă. 2. S. m. Persoană asupra căreia s-a emis o trată pe care este obligată să o plătească la scadență. – V. trage.

tras1 sm [At: M. D. ENC. / Pl: ~ași / E: drr trasa2] Persoană asupra căreia s-a emis o trată pe care este obligată să o plătească la scadență Si: (iuz) trasat1.

TRAS, -Ă, trași, -se, adj., s. m. 1. Adj. (Despre față sau părți ale ei) Slab, obosit, sleit (de boală, de supărare etc.); (despre oameni) care are fața slabă, obosită, suptă. 2. S. m. Persoană asupra căreia s-a emis o trată pe care este obligată să o plătească la scadență. – V. trage.

TRAS s. m. (fin.) debitor asupra căruia s-a emis o cambie, pe care este obligat să o onoreze la scadență. (după it. trassato)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tras (persoană) s. m., pl. tráși

Intrare: tras (s.m.)
tras3 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tras
  • trasul
  • trasu‑
plural
  • trași
  • trașii
genitiv-dativ singular
  • tras
  • trasului
plural
  • trași
  • trașilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tras (s.m.)

  • 1. Persoană asupra căreia s-a emis o trată pe care este obligată să o plătească la scadență.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

  • vezi trage
    surse: DEX '98 DEX '09