tracologie sf [At: L. ROM. 1980, 281 / E: fr thracologie] 1 Disciplină care studiază civilizația tracilor⁴ (2). 2 Disciplină care se ocupă cu studiul limbii tracilor⁴ (2).

TRACOLOGIE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul culturii și civilizației tracilor. [Gen. -iei. / < fr. thracologie].

TRACOLOGIE s. f. disciplină a istoriei care studiază civilizația și limba tracilor. (< fr. thracologie)

TRACOLOGIE f. Știință care se ocupă cu studiul culturii și civilizației tracilor. [G.-D. tracologiei] /<fr. thracologie

tracologie s. f., art. tracologia, g.-d. tracologii, art. tracologiei

*tracologie s. f., art. tracologia, g.-d. tracologii, art. tracologiei

tracologie s. f., g.-d. art. tracologiei

TRACOLOGIE s. f. (< fr. thracologie): disciplină care se ocupă cu studiul culturii și civilizației tracilor. Au adus contribuții în studiile de t. mulți cercetători români și străini, printre care amintim pe B. P. Hasdeu, H. Mihăescu, G. Ivănescu, H. Daicoviciu, Pandele Olteanu, Iosif C-tin Drăgan, I. I. Russu, Anton Vraciu, C-tin Poghirc, Radu Vulpe, Dan Slușanschi, Petru Caraman etc., Vladimir Georgiev, R. A. Crossland, I. Duridanov etc.