4 definiții pentru traco-dac (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÁCO-DAC, -Ă, traco-daci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din triburile trace care au locuit în Dacia. 2. Adj. Care aparține traco-dacilor (1); privitor la traco-daci (1); traco-dacic. – Trac + dac.

TRÁCO-DAC, -Ă, traco-daci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din triburile trace care au locuit în Dacia. 2. Adj. Care aparține traco-dacilor (1); privitor la traco-daci (1); traco-dacic. – Trac + dac.

traco-dac, ~ă [At: IST. L. ROM. II, 313 / Pl: ~daci, ~dace / E: trac4 + dac] 1 smf Persoană care facea parte din triburile trace care au locuit în Dacia. 2 smp Populația tracă din Dacia. 3-4 a Care aparține traco-dacilor (2) sau limbii lor Si: traco-dacic (1-2). 5-6 a Privitor la traco-daci (2) sau la limba lor Si: traco-dacic (3-4). 7-8 sf, a (Șîs limba ~ă) (Limba) vorbită de traco-daci (2) Si: traco-dacică (5-6).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*tráco-dác adj. m., s. m., pl. tráco-dáci; adj. f., s. f. tráco-dácă, pl. tráco-dáce

tráco-dac s. m., adj. m., pl. tráco-dáci

Intrare: traco-dac (s.m.)
traco-dac2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • traco-dac
  • traco-dacul
  • traco-dacu‑
plural
  • traco-daci
  • traco-dacii
genitiv-dativ singular
  • traco-dac
  • traco-dacului
plural
  • traco-daci
  • traco-dacilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

traco-dac, -ă (persoană) traco-dacă

  • 1. Persoană care făcea parte din triburile trace care au locuit în Dacia.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Trac + dac
    surse: DEX '98 DEX '09