11 definiții pentru trăgaci (piesă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRĂGÁCI, -CE, trăgaci, -ce, s. n., s. m., adj. 1. S. n. Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se apasă cu degetul arătător pentru a declanșa percutorul. 2. S. m. Trăgător (II 2). 3. Adj. (Pop.; despre animale) Care trage (bine) la ham sau la jug; de tracțiune. – Trage + suf. -aci.

TRĂGÁCI, -CE, trăgaci, -ce, subst., adj. 1. S. n. Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se apasă cu degetul arătător pentru a declanșa percutorul. 2. S. m. Trăgător (II 2). 3. Adj. (Pop.; despre animale) Care trage (bine) la ham sau la jug; de tracțiune. – Trage + suf. -aci.

TRĂGÁCI2, trăgace, s. n. Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se trage cu degetul arătător pentru a descărca arma. Rămînea cu mîna moartă pe trăgaci sau pe cuțit. MACEDONSKI, O. I 118. Sub adîncul frunziș al codrului stă pitit vînătorul, cu ochiul țintit la pradă, cu brațul ager la trăgaci. ODOBESCU, S. III 35.

TRĂGÁCI2 ~e n. Dispozitiv la armele de foc pe care se apasă cu degetul arătător (pentru a declanșa încărcătura). /a trage + suf. ~aci

trăgácĭ, -ce adj. și s. (d. trag, ca sugacĭ d. sug). Care trage bine în jug: boŭ trăgacĭ. Care trage bine (cu arcu, cu pușca), trăgător, ochitor, chitacĭ. S. n., pl. e și urĭ. Pedică, feru pe care puĭ degetu și tragĭ cînd ocheștĭ cu pușca.

trăgaciu m. cel ce trage bine cu arcul. ║ n. limbuliță ce descarcă o armă de foc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trăgáci3 (piesă la arme de foc) s. n., pl. trăgáce

trăgáci (piesă la arme de foc) s. n., pl. trăgáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRĂGÁCI s., adj. 1. s. (rar) trăgător. (~ la o armă de foc.) 2. s. v. țintaș. *3. adj. trăgător. (Vite ~, adică de povară.)

TRĂGACI s., adj. 1. s. (rar) trăgător. (~ la o armă de foc.) 2. s. ochitor, trăgător, țintaș. (~ de elită.) 3.* adj. trăgător. (Vite ~, adică de povară.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

trăgaci, trăgace s. n. 1. (intl.) armă de foc; revolver, pistol. 2. mamelonul sânului.

Intrare: trăgaci (piesă)
trăgaci1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăgaci
  • trăgaciul
  • trăgaciu‑
plural
  • trăgace
  • trăgacele
genitiv-dativ singular
  • trăgaci
  • trăgaciului
plural
  • trăgace
  • trăgacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trăgaci (piesă)

  • 1. Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se apasă cu degetul arătător pentru a declanșa percutorul.
    surse: NODEX DLRLC DEX '98 DEX '09 sinonime: trăgător 2 exemple
    exemple
    • Rămînea cu mîna moartă pe trăgaci sau pe cuțit. MACEDONSKI, O. I 118.
      surse: DLRLC
    • Sub adîncul frunziș al codrului stă pitit vînătorul, cu ochiul țintit la pradă, cu brațul ager la trăgaci. ODOBESCU, S. III 35.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Trage + sufix -aci.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX