11 definiții pentru trădător (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRĂDĂTÓR, -OÁRE, trădători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care trădează. – Trăda + suf. -ător.

TRĂDĂTÓR, -OÁRE, trădători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care trădează. – Trăda + suf. -ător.

trădător, ~oare [At: POLIZU / V: (înv) truditor sm / Pl: ~i, ~oare / E: trăda + -ător cf it traditore] 1-2 smf, a (Persoană) care înșală în mod perfid încrederea cuiva, pactizând cu inamicul. 3-4 smf, a (Persoană) care este neloială față de cineva sau de ceva. 5-6 smf, a (Persoană) care divulgă un secret, un plan etc. 7-8 smf, a (Persoană) care comite o infidelitate în dragoste sau în căsnicie. 9 a (Fig) Care dezvăluie intențiile, gândurile, sentimentele cuiva.

TRĂDĂTÓR, -OÁRE, trădători, -oare, adj. Care trădează, care este lipsit de credință; vînzător, înșelător, perfid. Soție trădătoare: Îți las a ta viață ca o povară grea. MACEDONSKI, O. I 250. Iar de se face partea unui suflet fățarnic și trădător, atunci pierde toată iluzia. NEGRUZZI, S. I 56. (Substantivat) Rosti uscat, încet și deslușit: trădător! Trădător pînă la capăt. GALAN, Z. R. 369. Te las a fi prada Lui Tomșa, care vine a fi răzbunător Și mie și Carminei, infame trădător. ALECSANDRI, T. II 186. O presimțire amară îmi zicea că omul acesta... este un trădător. NEGRUZZI, S. I 51.

TRĂDĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care săvârșește un act de trădare. /a trăda + suf. ~tor

trădător m. cel ce comite o trădare.

*trădătór, -oáre s. (d. trădat, dar infl. și de it. traditore). Care trădează, vînzător: Ĭuda a fost trădătoru luĭ Hristos.

truditor sm vz trădător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trădătór s. m., pl. trădătóri

trădătór s. m., pl. trădătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRĂDĂTÓR adj., s. 1. adj., s. vânzător,(înv.) proditor, prodot. (~ de patrie.) 2. s. iudă, vânzător. (Ești un ~, amice!) 3. adj. (înv.) hain. (Exista printre ei un om ~.)

TRĂDĂTOR adj., s. 1. adj., s. vînzător, (înv.) proditor, prodot. (~ de patrie.) 2. s. iudă, vînzător. (Ești un ~, amice!) 3. adj. (înv.) hain. (Exista printre ei un om ~.)

Intrare: trădător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trădător
  • trădătorul
  • trădătoru‑
plural
  • trădători
  • trădătorii
genitiv-dativ singular
  • trădător
  • trădătorului
plural
  • trădători
  • trădătorilor
vocativ singular
  • trădătorule
plural
  • trădătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trădător, -oare trădătoare

  • 1. (Persoană) care trădează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: perfid vânzător, -oare înșelător 5 exemple
    exemple
    • Soție trădătoare: Îți las a ta viață ca o povară grea. MACEDONSKI, O. I 250.
      surse: DLRLC
    • Iar de se face partea unui suflet fățarnic și trădător, atunci pierde toată iluzia. NEGRUZZI, S. I 56.
      surse: DLRLC
    • Rosti uscat, încet și deslușit: trădător! Trădător pînă la capăt. GALAN, Z. R. 369.
      surse: DLRLC
    • Te las a fi prada Lui Tomșa, care vine a fi răzbunător Și mie și Carminei, infame trădător. ALECSANDRI, T. II 186.
      surse: DLRLC
    • O presimțire amară îmi zicea că omul acesta... este un trădător. NEGRUZZI, S. I 51.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Trăda + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09