14 definiții pentru trădător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRĂDĂTÓR, -OÁRE, trădători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care trădează. – Trăda + suf. -ător.

TRĂDĂTÓR, -OÁRE, trădători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care trădează. – Trăda + suf. -ător.

TRĂDĂTÓR, -OÁRE, trădători, -oare, adj. Care trădează, care este lipsit de credință; vînzător, înșelător, perfid. Soție trădătoare: Îți las a ta viață ca o povară grea. MACEDONSKI, O. I 250. Iar de se face partea unui suflet fățarnic și trădător, atunci pierde toată iluzia. NEGRUZZI, S. I 56. (Substantivat) Rosti uscat, încet și deslușit: trădător! Trădător pînă la capăt. GALAN, Z. R. 369. Te las a fi prada Lid Tomșa, care vine a fi răzbunător Și mie și Carminei, infame trădător. ALECSANDRI, T. II 186. O presimțire amară îmi zicea că omul acesta... este un trădător. NEGRUZZI, S. I 51.

TRĂDĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care săvârșește un act de trădare. /a trăda + suf. ~tor

TRĂDĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care trădează. Plan ~. Acțiuni ~oare. /a trăda + suf. ~tor

trădător m. cel ce comite o trădare.

*trădătór, -oáre s. (d. trădat, dar infl. și de it. traditore). Care trădează, vînzător: Ĭuda a fost trădătoru luĭ Hristos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trădătór s. m., pl. trădătóri

trădătór s. m., pl. trădătóri

trădătoáre s. f., g.-d. art. trădătoárei; pl. trădătoáre

trădătoáre s. f., g.-d. art. trădătoárei; pl. trădătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRĂDĂTÓR adj., s. 1. adj., s. vânzător,(înv.) proditor, prodot. (~ de patrie.) 2. s. iudă, vânzător. (Ești un ~, amice!) 3. adj. (înv.) hain. (Exista printre ei un om ~.)

TRĂDĂTÓR adj. v. adulter, infidel, necredincios, nefidel.

trădător adj. v. ADULTER. INFIDEL. NECREDINCIOS. NEFIDEL.

TRĂDĂTOR adj., s. 1. adj., s. vînzător, (înv.) proditor, prodot. (~ de patrie.) 2. s. iudă, vînzător. (Ești un ~, amice!) 3. adj. (înv.) hain. (Exista printre ei un om ~.)

Intrare: trădător
trădător substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trădător
  • trădătorul
  • trădătoru‑
plural
  • trădători
  • trădătorii
genitiv-dativ singular
  • trădător
  • trădătorului
plural
  • trădători
  • trădătorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)