8 definiții pentru toscan (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOSCÁN, -Ă, toscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din regiunea Toscana 2. Adj. Care aparține Toscanei sau toscanilor (1), referitor la regiunea Toscana ori la toscani. – Din fr. toscan.

toscan, ~ă [At: BARCIANU / Pl: ~i, ~e / E: it toscano] 1-2 smf Persoană care face parte din populația Toscanei sau este originară de acolo. 3 smp Populația de bază care locuiește în Toscana. 4-5 a Care aparține Toscanei sau toscanilor (3). 6-7 a Privitor la Toscana sau la toscani (3). 8-9 a Caracteristic Toscanei sau toscanilor 10 a Originar din Toscana. 11 sfa Dialect vorbit de toscani (3). 12 a (Îs) Ordin ~ Ordin arhitectural roman imitat după ordinul doric, caracterizat printr-o mare simplitate, cu aspect de robustețe puțin greoaie.

TOSCÁN, -Ă, toscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Toscanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Toscanei sau populației acestei regiuni, care este din Toscana, care se referă la regiunea Toscana sau la populația ei; propriu, caracteristic pentru regiunea Toscana sau pentru populația ei. – Din fr. toscan.

TOSCÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Toscana. II. adj. ordin ~ = ordin arhitectonic roman imitat după ordinul doric, printr-o mare simplitate, cu aspect de robustețe puțin greoaie. ◊ (s. n.) dialect vorbit în Toscana, baza limbii italiene moderne. (< fr. toscan, it. toscano)

Toscan a. și m. originar din Toscana; ordin toscan, cel mai simplu din cele cinci ordine de arhitectură.

toscán, -ă s. Locuitor din Toscana. Adj. Stilu toscan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

toscán adj. m., s. m., pl. toscáni; adj. f., s. f. toscánă, pl. toscáne

toscán s. m., adj. m., pl. toscáni; f. sg. toscánă, g.-d. art. toscánei, pl. toscáne

Intrare: toscan (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toscan
  • toscanul
  • toscanu‑
plural
  • toscani
  • toscanii
genitiv-dativ singular
  • toscan
  • toscanului
plural
  • toscani
  • toscanilor
vocativ singular
  • toscanule
  • toscane
plural
  • toscanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

toscan, -ă (persoană) toscană

  • 1. Persoană originară sau locuitor din regiunea Toscana
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: