13 definiții pentru torace


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TORÁCE, torace, s. n. Cavitate în corpul vertebratelor cuprinsă între gât și abdomen, care conține principalele organe ale sistemelor circulator și respirator; coșul pieptului. ♦ Parte a corpului insectelor de care sunt legate picioarele. – Din it. torace.

TORÁCE, torace, s. n. Cavitate în corpul vertebratelor cuprinsă între gât și abdomen, care conține principalele organe ale sistemelor circulator și respirator; coșul pieptului. ♦ Parte a corpului insectelor de care sunt legate picioarele. – Din it. torace.

TORÁCE s. n. sg. Cavitate în corpul vertebratelor, cuprinsă între vertebrele regiunii dorsale, coaste și stern, conținînd principalele organe ale sistemului circulator și respirator; coșul pieptului. Le lipsește partea stîngă a toracelui, cu toate ale ei. CARAGIALE, O. III 139. ♦ Parte a corpului insectelor de care sînt legate picioarele.

TORÁCE s.n. Cavitate a corpului mărginită de vertebrele regiunii dorsale, coaste și stern, în care se află principalele organe ale sistemului respirator și circulator. ♦ (Zool.) Segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. // (În forma toraco-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) torace”, „piept”, „cavitate toracică”. [Pl. invar. / < fr., lat., gr. thorax, it. torace].

TORÁCE s. n. 1. cavitate a corpului mărginită de vertebrele regiunii dorsale, coaste și stern, în care se află principalele organe ale sistemului respirator și circulator. 2. segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. (< it. torace, lat., fr. thorax)

TORÁCE n. 1) Cavitate a corpului, până la diafragmă, în care se află principalele organe ale sistemului respirator și circulator; coșul pieptului. 2) (la insecte) Partea mijlocie a corpului de care se țin picioarele și aripile. /<fr. thorax

torace m. Anat. pieptul, sub raportul capacității sale.

*toráce n., pl. tot așa (vgr. thórax, thórakos). Anat. Pept.

pept (est) și pĭept (vest) n., pl. urĭ (lat. pĕctus, péctoris, it. petto, fr. pis [uger], sp. pecho, pg. peito). Partea trupuluĭ în care se află inima și plămîniĭ și care e formată din coaste și stern (în anatomie torace). În special, partea dintre gît și pîntece (în opoz. cu spatele). În bucătărie, carnea de la pept: pept de găină. S. m. Partea cămășiĭ bărbăteștĭ care acopere peptu: pepțiĭ cămășiĭ (partea dreaptă și stîngă la un loc). Un pept de munte, un munte greŭ de suit care se înalță drept în fața ta. Boală de pept, boală de plămînĭ și a căilor respiratoriĭ. A da pept cu cineva, a te întîlni cu el dușmănește, a te cĭocni. A ținea pept, a rezista, a opune rezistență. A pune peptu, a te răpezi la luptă. A apuca pe cineva de pept, a-ĭ cere socoteală energic. A sta pept la pept, a sta față’n față dușmănește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

toráce s. n., pl. toráce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TORÁCE s. (ANAT.) 1. cavitate toracică, coșul pieptului, cutie toracică. 2. piept.

TORACE s. (ANAT.) 1. coșul pieptului, cutie toracică. 2. piept.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

toráce s. m. – Coșul pieptului. It. torace.Der. toracic, adj., din fr. thoracique.

Intrare: torace
substantiv neutru (N30)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • torace
  • toracele
plural
  • torace
  • toracele
genitiv-dativ singular
  • torace
  • toracelui
plural
  • torace
  • toracelor
vocativ singular
plural

torace

  • 1. Cavitate în corpul vertebratelor cuprinsă între gât și abdomen, care conține principalele organe ale sistemelor circulator și respirator; coșul pieptului, cavitate toracică, cutie toracică.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: piept un exemplu
    exemple
    • Le lipsește partea stîngă a toracelui, cu toate ale ei. CARAGIALE, O. III 139.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Cavitate în corpul vertebratelor, cuprinsă între vertebrele regiunii dorsale, coaste și stern, conținând principalele organe ale sistemului circulator și respirator; coșul pieptului.
      surse: DLRLC DN
    • 1.1. Parte a corpului insectelor de care sunt legate picioarele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: