TOPTANGIU, toptangii, s. m. (Înv.) Negustor angrosist. – Din tc. toptanci.

toptangiu sm [At: POLIZU / Pl: ~ii / E: tc toptanci] (Tcî) Negustor care vindea cu toptanul (2) Si: angrosist.

TOPTANGIU, toptangii, s. m. (Înv.) Negustor angrosist. – Din tc. toptancı.

TOPTANGIU, toptangii, s. m. (Ieșit din uz) Negustor care vinde cu toptanul, cu ridicata; angrosist. Au adunat marfa de pe la toptangii și au pus-o într-o magazie. PAS, L. II 14. Drăghici era fiul unui toptangiu de pînzeturi. VLAHUȚĂ, O. AL. II 66. Într-o dimineață de toamnă intrai pentru întîia oară în magazinul toptangiului. DEMETRESCU, O. 95.

TOPTANGIU ~i m. înv. Negustor care vindea marfa cu toptanul; angrosist. /<turc. toptanci

toptangiu m. cel ce vinde marfă cu toptanul.

toptangíŭ m. (d. toptan). Negustor care vinde cu toptanu (angrosist).

toptangerie sf [At: POLIZU / Pl: ~ii / E: toptangiu + -ărie] (Tcî) 1 Negoț cu ridicata. 2 Magazin în care se vindea cu ridicata.

toptangerie f. 1. negoțul cu ridicata; 2. prăvălia toptangiului.

toptangiu (înv.) s. m., art. toptangiul; pl. toptangii, art. toptangiii (desp. -gi-ii)

toptangiu (înv.) s. m., art. toptangiul; pl. toptangii, art. toptangiii (-gi-ii)

toptangiu s. m., art. toptangiul; pl. toptangii, art. toptangiii

TOPTANGIU s., adj. v. angrosist.

toptangiu s., adj. v. ANGROSIST.