3 definiții pentru tonsurat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TONSURA vb. I. tr., refl. (Liv.) A(-și) face o tonsură. [< fr. tonsurer].
TONSURA vb. tr., refl. a(-și) face o tonsură, a se tunde cu tonsură. (< fr. tonsurer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tonsura vb., ind. prez. 1 sg. tonsurez, 3 sg. și pl. tonsurează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: tonsurat
tonsurat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
tonsurare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)