7 definiții pentru tonifiant (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TONIFIÁNT, -Ă, tonifianți, -te, adj., s. n. Tonic (3). [Pr,: -fi-ant] – Din fr. tonifiant.

tonifiant, ~ă sn, a [At: DN2 / P: ~fi-ant / Pl: ~nți, ~e / E: fr tonifiant] 1-2 Tonic (1-2).

TONIFIÁNT, -Ă, tonifianți, -te, adj., s. n. Tonic (3). [Pr.: -fi-ant] – Din fr. tonifiant.

TONIFIÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre substanțe, medicamente, factori etc.) Care tonifică; cu proprietăți de întărire a organismului; întăritor; tonic; fortifiant; reconfortant. [Sil. -fi-ant] /<fr. tonifiant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tonifiánt s. n. (sil. -fi-ant), pl. tonifiánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TONIFIÁNT adj., s. v. întăritor.

TONIFIANT adj., s. (FARM.) fortifiant, fortificant, întăritor, reconfortant, tonic, (rar) reconstituant, (înv.) reconfortator. (Un medicament ~.)

Intrare: tonifiant (s.n.)
tonifiant2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: -fi-ant
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tonifiant
  • tonifiantul
  • tonifiantu‑
plural
  • tonifiante
  • tonifiantele
genitiv-dativ singular
  • tonifiant
  • tonifiantului
plural
  • tonifiante
  • tonifiantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tonifiant

etimologie: