10 definiții pentru tonifiant (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TONIFIÁNT, -Ă, tonifianți, -te, adj., s. n. Tonic (3). [Pr,: -fi-ant] – Din fr. tonifiant.

tonifiant, ~ă sn, a [At: DN2 / P: ~fi-ant / Pl: ~nți, ~e / E: fr tonifiant] 1-2 Tonic (1-2).

TONIFIÁNT, -Ă, tonifianți, -te, adj., s. n. Tonic (3). [Pr.: -fi-ant] – Din fr. tonifiant.

TONIFIÁNT, -Ă adj. Care tonifică; tonic (2) [în DN]. [< fr. tonifiant].

TONIFIÁNT, -Ă adj. (și fig.) care tonifică; tonic (II). (< fr. tonifiant)

TONIFIÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre substanțe, medicamente, factori etc.) Care tonifică; cu proprietăți de întărire a organismului; întăritor; tonic; fortifiant; reconfortant. [Sil. -fi-ant] /<fr. tonifiant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tonifiánt (-fi-ant) adj. m., pl. tonifiánți; f. tonifiántă, pl. tonifiánte

tonifiánt adj. m. (sil. -fi-ant), pl. tonifiánți; f. sg. tonifiántă, pl. tonifiánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TONIFIÁNT adj., s. v. întăritor.

TONIFIANT adj., s. (FARM.) fortifiant, fortificant, întăritor, reconfortant, tonic, (rar) reconstituant, (înv.) reconfortator. (Un medicament ~.)

Intrare: tonifiant (adj.)
tonifiant1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -fi-ant
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tonifiant
  • tonifiantul
  • tonifiantu‑
  • tonifiantă
  • tonifianta
plural
  • tonifianți
  • tonifianții
  • tonifiante
  • tonifiantele
genitiv-dativ singular
  • tonifiant
  • tonifiantului
  • tonifiante
  • tonifiantei
plural
  • tonifianți
  • tonifianților
  • tonifiante
  • tonifiantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tonifiant

etimologie: