6 definiții pentru tolănire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOLĂNIRE s. f. Acțiunea de a (se) tolăni.V. tolăni.

TOLĂNIRE s. f. Acțiunea de a (se) tolăni.V. tolăni.

tolănire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: tolăni] (Pop) 1 Tolăneală (1). 2 (Pex) Lenevire.

TOLĂNIRE s. f.. Acțiunea de a se tolăni.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tolănire s. f., g.-d. art. tolănirii

tolănire s. f., g.-d. art. tolănirii

tolănire s. f., g.-d. art. tolănirii

Intrare: tolănire
tolănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tolănire
  • tolănirea
plural
  • tolăniri
  • tolănirile
genitiv-dativ singular
  • tolăniri
  • tolănirii
plural
  • tolăniri
  • tolănirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tolănire, tolănirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) tolăni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi tolăni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.