tog sn [At: VAIDA / V: (reg) tag / Pl: ~uri / E: mg tag „lot, parcelă”] 1 (Îrg) Moșie creată prin comasarea unor terenuri. 2 (Trs; îf tag) Loc neted. 3 (Trs; îaf) Luminiș în pădure. 4 (Trs; îaf) Fânaț. 5 (Trs) Adăpost (improvizat) în câmp, folosit în timpul muncilor agricole. 6 (Trs) Locuință în afara satului.

tag sn vz tog

tog, toguri, s.n. (înv.) 1. proprietate prin comasarea unor terenuri. 2. loc neted; luminiș în pădure; fânaț. 3. adăpost în câmp.

tog, toguri, (tag, toag), s.n. (reg.; înv.) 1. Avere, proprietate; câmp, imaș. 2. Proprietate prin comasarea unor terenuri. ■ (top.) Pe Toag, top. în Bușag; Togul Nemților, top. în Bicaz (necropolă tumulară din epoca bronzului); În Tag, teren arabil, fost în proprietatea unui evreu și vândut pe parcele, în Tăuții-Măgherăuș (Crâncău, 2011). ■ Atestat, în forma tog „bucată de pământ”, și în Maram. din dreapta Tisei. – Din magh. tag „lot, parcelă; vast întins” (MDA).

tog, toguri, (tag, toag), s.n. – (reg.; înv.) 1. Avere, proprietate; câmp, imaș (în Ieud, Seini, Bușag și Bicaz). 2. Proprietate prin comasarea unor terenuri. ♦ (top.) Pe toag, toponim în localitatea Bușag (Tăuții Măgherăuș); Togul nemților, toponim în localitatea Bicaz (necropolă tumulară din epoca bronzului); În tag, teren arabil, fost în proprietatea unui evreu și vândut pe parcele, în Tăuții Măgherăuș (Crâncău, 2011). Atestat, în forma tog „bucată de pământ”, și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din magh. tag „lot, parcelă; vast întins” (MDA).