9 definiții pentru tivic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tivic2 sn vz tizic

tivic1 sn [At: ANTIPA, P. 792 / V: (reg) ~ig / Pl: ~uri / E: nct] 1 (Olt; Mun) Laț cu care se prind păsări sau animale mici. 2 (Reg; îe) A da (pe cineva) în ~ A bate zdravăn (pe cineva). 3 (Reg; îae) A demasca (pe cineva). 4 (Olt; Ban) Lemn fixat orizontal în horn, de care se atârnă ceaunul sau pe care se pune slănina la afumat. 5 (Olt) Ață fixată de capetele unei nuiele în formă de arc, cu care se taie mămăliga în felii.

TIVÍC s. n. (Munt.) Laț cu care se prind păsări sau animale mici. ◊ Expr. A da (pe cineva) în tivic = a bate strașnic, a tărbăci. Băieții... îți prind cîiniiîi ademenesc și-i prind – le leagă o tinichea de coadă și-i bodogănesc cu ciomagul: îi dau în tivic. STANCU, D. 174.

TIVÍC s. n. (Reg.) Laț cu care se prind păsări. ◊ Expr. A da (pe cineva) în tivic = a bate zdravăn.

tivíc n., pl. e și urĭ (cp. cu turc. tevfik, reușită). Munt. Laț de prins păsărĭ de baltă (Ant. P.). Tărbacă (rev. I. Crg. 9, 152) a da cîĭniĭ la (saŭ în) tivic (și fig. despre oamenĭ. ChN. I, 10 și 158). Olt. (-ig). Splimbă (CL. 192?1, 371). Ban. (-ig). Traversă orizontală fixată în horn ca să atîrnĭ ceaunu orĭ să puĭ slănina la afumat.[1]

  1. 1. În original, incomplet tipărit. — LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tivíc (-curi), s. n. – Laț, coardă. Origine necunoscută. Der. din tc. tevfik „sfîrșit” (Scriban) este improbabilă. Trebuie să fie cuvînt identic cu tivig, s. n. (Banat, stinghie). – Der. tivilincă, s. f. (intrument primitiv pentru a împleti lațuri de păr de cal sau de capră); tivilichi, s. n. (pieptar, corset); tivilichie, s. f. (pieptar), cuvinte pe care Șeineanu, II, 363 le explică pornind de la ilic „pieptar” cu primul element obscur.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tivíc, tivíce, s.n. (reg.) 1. laț de prins păsări de baltă. 2. tărbacă pentru câini.

Intrare: tivic
tivic1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tivic
  • tivicul
  • tivicu‑
plural
  • tivicuri
  • tivicurile
genitiv-dativ singular
  • tivic
  • tivicului
plural
  • tivicuri
  • tivicurilor
vocativ singular
plural
tivic2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tivic
  • tivicul
  • tivicu‑
plural
  • tivice
  • tivicele
genitiv-dativ singular
  • tivic
  • tivicului
plural
  • tivice
  • tivicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tivic

  • 1. regional Laț cu care se prind păsări sau animale mici.
    surse: DLRLC sinonime: laț
    • 1.1. expresie A da (pe cineva) în tivic = a bate strașnic.
      exemple
      • Băieții... îți prind cîinii – îi ademenesc și-i prind – le leagă o tinichea de coadă și-i bodogănesc cu ciomagul: îi dau în tivic. STANCU, D. 174.
        surse: DLRLC

etimologie: