TIVIC s. n. (Munt.) Laț cu care se prind păsări sau animale mici. ◊ Expr. A da (pe cineva) în tivic = a bate strașnic, a tărbăci. Băieții... îți prind cîinii – îi ademenesc și-i prind – le leagă o tinichea de coadă și-i bodogănesc cu ciomagul: îi dau în tivic. STANCU, D. 174.