12 definiții pentru titanit
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TITANIT, titanituri, s. n. Silicat natural de calciu și de titan1, de culoare galbenă, verzuie sau brună, folosit ca piatră semiprețioasă. – Din fr. titanite.
titanit sn [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~uri / E: fr titanite] (Min) Silicat natural de calciu și de titan2 (1), de culoare galbenă, verzuie sau brună, întrebuințat ca piatră semiprețioasă Si: sfen.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TITANIT, titanituri, s. n. Silicat natural de calciu și de titan1, de culoare galbenă, verzuie sau brună, întrebuințat ca piatră semiprețioasă. – Din fr. titanite.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TITANIT, titanituri, s. n. Silicat natural de calciu și de titan, de culoare galbenă, verzuie sau brună, întrebuințat ca piatră semiprețioasă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TITANIT s.n. Silicat natural de calciu și de titan, întrebuințat ca piatră semiprețioasă; sfen. [< fr. titanite].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TITANIT s. n. 1. silicat natural de titan și de calciu, piatră semiprețioasă; sfen. 2. aliaj dur cu carburi metalice, concreționat. (< fr. titanite)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TITANIT ~uri n. 1) Mineral de culoare galbenă, brună sau verde, întrebuințat ca piatră semiprețioasă și ca materie primă pentru obținerea oxidului de titan; sfen. 2) Piatră semiprețioasă corespunzătoare. /<fr. titanite
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
titanit s. n., (pietre; aliaje) pl. titanituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
titanit s. n., pl. titanituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
titanit s. n., pl. titanituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TITANIT s. v. sfen.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TITANIT s. (MIN.) sfen.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
titanit, titaniturisubstantiv neutru
- 2. Aliaj dur cu carburi metalice, concreționat. MDN '00
etimologie:
- titanite DEX '09 DEX '98 DN