4 definiții pentru tincturat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tincturat, ~ă a [At: ARGHEZI, S. XI, 88 / Pl: ~ați, ~e / E: tinctura] 1 (Înv; d. materiale, țesături) Care a fost tratat cu tinctură (3) Si: colorat, vopsit. 2 (Rar; fig) Nuanțat.
TINCTURA vb. I. tr. (Text.) 1. A da tente diverse stofelor, fibrelor etc. cu ajutorul unor coloranți. 2. (Fig.) A da culoare. [După fr. teinturier, teindre].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TINCTURA vb. tr. 1. a da tente diverse stofelor, fibrelor etc. cu ajutorul unor coloranți; a vopsi. 2. (fig.) a da culoare. (după fr. teinturier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tinctura vb., ind. prez. 1 sg. tincturez, 3 sg. tincturează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: tincturat
tincturat participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)