10 definiții pentru timol


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIMÓL, (2) timoluri, s. n. 1. Substanță care se găsește în unele uleiuri eterice sau se prepară pe cale sintetică, fiind folosită în special ca emolient al căilor respiratorii. 2. (Med.) Probă de laborator pentru verificarea funcțiilor ficatului efectuată cu timol (1). – Din fr. thymol.

timol sn [At: BIANU, D. S. / S și: thym~ / Pl: ~uri / E: fr thymol] 1 (Chm; lsg) Compus organic din clasa fenolilor, care se găsește în unele uleiuri eterice sau se prepară pe cale sintetică și este folosită în special ca medicament antiseptic. 2 (Med) Probă de laborator pentra verificarea funcțiilor ficatului.

TIMÓL, (2) timoluri, s. n. 1. Compus organic din clasa fenolilor, care se găsește în unele uleiuri eterice sau se prepară pe cale sintetică, fiind folosit în special ca medicament. 2. (Med.) Probă de laborator pentru verificarea funcțiilor ficatului. – Din fr. thymol.

TIMÓL, timoli, s. m. Compus organic din clasa fenolilor, care se găsește în unele uleiuri eterice sau se prepară pe cale sintetică și este folosit în special ca medicament.

TIMÓL, timoli, s. m. Compus organic din clasa fenolilor, care se găsește în unele uleiuri eterice sau se prepară pe cale sintetică, fiind folosit în special ca medicament. – Fr. thymol.

TIMÓL s.m. 1. Compus organic cu miros aromatic și gust pișcător, care se găsește în esența de cimbrișor. 2. (Med.) Probă de laborator pentru verificarea funcțiilor ficatului. [< fr. thymol].

TIMÓL s. n. 1. compus organic cu miros aromatic și gust pișcător, în unele uleiuri eterice, antiseptic. 2. probă de laborator pentru verificarea funcțiilor ficatului. (< fr. thymol)

TIMÓL ~i m. 1) Compus organic sub formă de cristale incolore, extras din unele uleiuri eterice sau obținut pe cale sintetică, folosit în medicină ca antihelmintic și antiseptic. 2) med. Analiză prin care se verifică funcțiile ficatului. /<fr. thymol


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

timól s. n., (probe) pl. timóluri

timól s. n., (probe de laborator) pl. timóluri

Intrare: timol
timol2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timol
  • timolul
  • timolu‑
plural
  • timoluri
  • timolurile
genitiv-dativ singular
  • timol
  • timolului
plural
  • timoluri
  • timolurilor
vocativ singular
plural
timol1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timol
  • timolul
  • timolu‑
plural
  • timoli
  • timolii
genitiv-dativ singular
  • timol
  • timolului
plural
  • timoli
  • timolilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

timol

  • 1. (numai) singular Substanță care se găsește în unele uleiuri eterice sau se prepară pe cale sintetică, fiind folosită în special ca emolient al căilor respiratorii.
    surse: DEX '09 DLRLC DN MDN '00
  • 2. medicină Probă de laborator pentru verificarea funcțiilor ficatului efectuată cu timol.
    surse: DEX '09 DN MDN '00

etimologie: