6 definiții pentru tighelire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TIGHELIRE, tigheliri, s. f. Acțiunea de a tigheli și rezultatul ei; tighelit1. – V. tigheli.
TIGHELIRE, tigheliri, s. f. Acțiunea de a tigheli și rezultatul ei; tighelit1. – V. tigheli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
tighelire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: tigheli] 1 Coasere cu tighel (1) Si: tighelit1 (1). 2 (Reg; fig) Mustrare a cuiva cu asprime Si: (reg) tighelit1 (2). 3 (Reg) Tivire (1). 4 (Reg) Tivire (1) cu o fâșie din alt material Si: (reg) tighelit1 (3). 5 (Pan; șfg) Aplicare a unei dungi colorate Si: tighelit1 (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TIGHELIRE, tigheliri, s. f. Acțiunea de a tigheli și rezultatul ei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tighelire s. f., g.-d. art. tighelirii; pl. tigheliri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tighelire s. f., g.-d. art. tighelirii; pl. tigheliri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tighelire s. f., g.-d. art. tighelirii; pl. tigheliri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tighelire, tighelirisubstantiv feminin
etimologie:
- tigheli DEX '98 DEX '09