8 definiții pentru ticăloșenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TICĂLOȘÉNIE, ticăloșenii, s. f. (Rar) Ticăloșie (1). – Ticălos + suf. -enie.

ticăloșenie sf [At: ARDELEANU, D. 188 / Pl: ~ii / E: ticălos + -enie] (Rar) 1-2 Ticăloșie (2-3).

TICĂLOȘENÍE, ticăloșenii, s. f. (Rar) Ticăloșie (1). – Ticălos + suf. -enie.

TICĂLOȘÉNIE, ticăloșenii, s. f. (Rar) Ticăloșie (2). Mă spălase de ticăloșenia ce mă frămîntase. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 207.

TICĂLOȘÉNIE ~i f. rar v. TICĂLOȘIE. /ticălos + suf. ~enie

ticăloșíe f. Starea saŭ defectu omuluĭ ticălos: mare ticăloșie pe eĭ, pe casa asta!. – Și -énie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ticăloșénie (rar) (-ni-e) s. f., art. ticăloșénia (-ni-a), g.-d. art. ticăloșéniei; pl. ticăloșénii, art. ticăloșéniile (-ni-i-)

ticăloșénie s. f. (sil. -ni-e), art. ticăloșénia (sil. -ni-a), g.-d. art. ticăloșéniei; pl. ticăloșénii, art. ticăloșéniile (sil. -ni-i-)

Intrare: ticăloșenie
ticăloșenie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ticăloșenie
  • ticăloșenia
plural
  • ticăloșenii
  • ticăloșeniile
genitiv-dativ singular
  • ticăloșenii
  • ticăloșeniei
plural
  • ticăloșenii
  • ticăloșeniilor
vocativ singular
plural

ticăloșenie

etimologie:

  • Ticălos + sufix -enie.
    surse: DEX '98 DEX '09