10 definiții pentru teutonă
Explicative DEX
TEUTON, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. 2. Adj. Care aparține teutonilor (1), privitor la teutoni; p. gener. german, nemțesc; teutonic. [Pr.: te-u-] – Din fr. teuton.
TEUTON, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. 2. Adj. Care aparține teutonilor (1), privitor la teutoni; p. gener. (depr.) german, nemțesc; teutonic. [Pr.: te-u-] – Din fr. teuton.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TEUTON2, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-unul din triburile germanice din antichitate.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEUTON, -Ă adj., s.m. și f. (Membru) care aparține ordinului teutonic. ♦ (Peior.) German, germanic. [< fr. teuton].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEUTON, -Ă adj., s. m. f. 1. (locuitor) din vechea Germanie. ◊ (s. f.) limbă germanică din evul mediu; gotica veche. 2. (membru) care aparținea ordinului teutonic. (< fr. teuton)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TEUTON ~ă (~i, ~e) și substantival 1) Care aparține sau este caracteristic pentru unul dintre triburile germanice din antichitate. 2) depr. Care aparține germanilor; de origine germană; nemțesc; german. [Sil. te-u-] /<fr. teuton
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Teutoni m. pl. numele vechilor popoare germane de pe țărmurii Balticei. Ei invadară Galia odată cu Cimbrii și fură învinși de Mariu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*Teutón, -ă s. (lat. Téutoni și Téutones, germ. Deutsch). Locuitor din vechea Germanie. Adj. Teutonic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
teuton (desp. te-u-) adj. m., s. m., pl. teutoni; adj. f., s. f. teutonă, pl. teutone
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
teuton (te-u-) adj. m., s. m., pl. teutoni; adj. f., s. f. teutonă, pl. teutone
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: te-u-
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
teuton, teutonisubstantiv masculin teutonă, teutonesubstantiv feminin
- 1. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Cavalerii teutoni = ordin călugăresc (și militar) în Germania și în unele țări limitrofe (foarte puternic în evul mediu). DLRLC
-
- 2. Persoană care făcea parte dintr-unul din triburile germanice din antichitate. DLRLC
etimologie:
- teuton DEX '09 DEX '98 DN