10 definiții pentru teutonă

Explicative DEX

TEUTON, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. 2. Adj. Care aparține teutonilor (1), privitor la teutoni; p. gener. german, nemțesc; teutonic. [Pr.: te-u-] – Din fr. teuton.

TEUTON, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. 2. Adj. Care aparține teutonilor (1), privitor la teutoni; p. gener. (depr.) german, nemțesc; teutonic. [Pr.: te-u-] – Din fr. teuton.

TEUTON2, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-unul din triburile germanice din antichitate.

TEUTON, -Ă adj., s.m. și f. (Membru) care aparține ordinului teutonic. ♦ (Peior.) German, germanic. [< fr. teuton].

TEUTON, -Ă adj., s. m. f. 1. (locuitor) din vechea Germanie. ◊ (s. f.) limbă germanică din evul mediu; gotica veche. 2. (membru) care aparținea ordinului teutonic. (< fr. teuton)

TEUTON ~ă (~i, ~e) și substantival 1) Care aparține sau este caracteristic pentru unul dintre triburile germanice din antichitate. 2) depr. Care aparține germanilor; de origine germană; nemțesc; german. [Sil. te-u-] /<fr. teuton

Teutoni m. pl. numele vechilor popoare germane de pe țărmurii Balticei. Ei invadară Galia odată cu Cimbrii și fură învinși de Mariu.

*Teutón, -ă s. (lat. Téutoni și Téutones, germ. Deutsch). Locuitor din vechea Germanie. Adj. Teutonic.

Ortografice DOOM

teuton (desp. te-u-) adj. m., s. m., pl. teutoni; adj. f., s. f. teuto, pl. teutone

teuton (te-u-) adj. m., s. m., pl. teutoni; adj. f., s. f. teutonă, pl. teutone

Intrare: teutonă
  • silabație: te-u- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teuto
  • teutona
plural
  • teutone
  • teutonele
genitiv-dativ singular
  • teutone
  • teutonei
plural
  • teutone
  • teutonelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

teuton, teutonisubstantiv masculin
teuto, teutonesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. (și) adjectival Cavalerii teutoni = ordin călugăresc (și militar) în Germania și în unele țări limitrofe (foarte puternic în evul mediu). DLRLC
  • 2. Persoană care făcea parte dintr-unul din triburile germanice din antichitate. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.