TERMOREZISTENȚĂ, (2) termorezistențe, s. f. 1. Proprietate a unor materiale de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. 2. Piesă care are proprietatea de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. – Termo- + rezistență (după fr. thermoresistivité).

termorezistență sf [At: M. D. ENC. / Pl: ~țe / E: termo- + rezistență] 1 Proprietate a unor materiale de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. 2 (Ccr) (Semi)conductor electric a cărui rezistență este influențată de schimburile de căldură cu mediul înconjurător.

TERMOREZISTENȚĂ, termorezistențe, s. f. Proprietate a unor materiale de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. – Termo- + rezistență (după fr. thermorésistivité).

TERMOREZISTENȚĂ s.f. Proprietate a unui material termorezistent. ♦ (Concr.) (Semi)conductor electric a cărui rezistență este influențată de schimburile de căldură cu mediul înconjurător. [< fr. thermorésistance].

TERMOREZISTENȚĂ s. f. proprietate a unui material termorezistent. ◊ (semi)conductor electric a cărui rezistență este influențată de schimburile de căldură cu mediul înconjurător. (< fr. thermorésistance)

TERMOREZISTENȚĂ f. Rezistență la temperaturi înalte. /termo- + rezistență

termorezistență s. f., g.-d. art. termorezistenței; (piese) pl. termorezistențe

termorezistență s. f., g.-d. art. termorezistenței; (piese) pl. termorezistențe

termorezistență s. f., g.-d. art. termorezistenței; (piese) pl. termorezistențe