9 definiții pentru termodinamică

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERMODINAMICĂ s. f. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul relațiilor dintre fenomenele mecanice și cele calorice.

TERMODINAMICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază legile generale cărora le sunt supuse fenomenele care implică transformarea căldurii în lucru mecanic și invers. [Gen. -cii. / < fr. thermodynamique, cf. gr. thermos – cald, dynamis – forță].

TERMODINAMICĂ f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul legilor generale la care se supun procesele de transformare a căldurii în lucru mecanic și invers. [G.-D. termodinamicii] /<fr. thermodynamique

TERMODINAMIC, -Ă, termodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie stările de echilibru ale sistemelor fizice și proprietățile generale ale proceselor care conduc spre astfel de stări, procese în care pot interveni și fenomene termice; studiul relațiilor dintre fenomenele mecanice și cele calorice. 2. Adj. Care aparține termodinamicii (1), privitor la termodinamică, de termodinamică. – Din fr. thermodynamique.

TERMODINAMIC, -Ă, termodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie stările de echilibru ale sistemelor fizice și proprietățile generale ale proceselor care conduc spre astfel de stări, procese în care pot interveni și fenomene termice; studiul relațiilor dintre fenomenele mecanice și cele calorice. 2. Adj. Care aparține termodinamicii (1), privitor la termodinamică, de termodinamică. – Din fr. thermodynamique.

termodinamic, ~ă [At: MARINESCU, P. A. 86 / S și: termo-dinamică / Pl: ~ici, ~ice / E: fr thermodynamique] 1 sf Ramură a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie stările de echilibru ale sistemelor fizice și proprietățile generale ale proceselor care conduc spre astfel de stări, procese în care pot interveni și fenomene termice. 2 a Care aparține termodinamicii (1). 3 a Privitor la termodinamică (1). corectat(ă)

TERMODINAMIC, -Ă I. adj. referitor la termodinamică. II. s. f. ramură a fizicii care studiază legile generale cărora le sunt supuse fenomenele ce implică transformarea căldurii în lucru mecanic și invers. (< fr. thermodynamique)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

termodinamică s. f., g.-d. art. termodinamicii

termodinamică s. f., g.-d. art. termodinamicii

termodinamică s. f., g.-d. art. termodinamicii

Intrare: termodinamică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • termodinamică
  • termodinamica
plural
genitiv-dativ singular
  • termodinamici
  • termodinamicii
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

termodinamicăsubstantiv feminin

  • 1. Parte a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie stările de echilibru ale sistemelor fizice și proprietățile generale ale proceselor care conduc spre astfel de stări, procese în care pot interveni și fenomene termice; studiul relațiilor dintre fenomenele mecanice și cele calorice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.