5 definiții pentru termionică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERMIÓNICĂ s. f. Capitol al fizicii care studiază emisia electronilor sau a ionilor de către substanțe încălzite la temperaturi (foarte) înalte. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. thermionique, engl. thermionics.

TERMIÓNICĂ s. f. Capitol al fizicii care studiază emisia electronilor sau a ionilor de către substanțe încălzite la temperaturi (foarte) înalte. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. thermionique, engl. thermionics.

termionică sf [At: DEX / P: ~mi-o~ / E: fr thermionique, eg thermionics] Ramură a fizicii care studiază emisia electronilor sau a ionilor de către substanțe încălzite la temperaturi (foarte) înalte.

TERMIÓNICĂ s.f. (Fiz.) Studiul emisiei electronilor sau ionilor de către substanțe supuse la temperaturi înalte. [Pron. -mi-o-, gen. -cii. / < fr. thermoionique].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!termiónică (ter-mi-o-/term-i-) s. f., g.-d. art. termiónicii

termiónică s. f. (sil. -o-; mf. term-), g.-d. art. termiónicii

Intrare: termionică
termionică substantiv feminin
  • silabație: ter-mi-o-; mf. term-i-
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • termionică
  • termionica
plural
genitiv-dativ singular
  • termionici
  • termionicii
plural
vocativ singular
plural