7 definiții pentru tensor (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TENSÓR, tensori, s. m. Obiect matematic definit în cadrul algebrei și geometriei, frecvent utilizat în fizică, reprezentând o generalizare a noțiunii de vector. – Din fr. tenseur, germ. Tensor.

tensor, ~oare [At: DN2 / Pl: ~i, ~oare / E: fr tenseur, ger Tensor] 1 sm (Mat) Mărime care generalizează noțiunea de vector și care e caracterizată printr-un număr mai mare de componente. 2-3 sm, a (Fzl; șîs mușchi ~) (Mușchi) care produce o întindere.

TENSÓR, tensori, s. m. Obiect matematic definit în cadrul algebrei și geometriei, frecvent utilizat în fizică, reprezentând o generalizare a noțiunii de vector. – Din fr. tenseur, germ. Tensor.[1]

  1. În comunitatea științifică accentuarea uzuală este pe prima silabă (ténsor) — raduborza

TENSÓR, -OÁRE adj., s.m. (Mușchi) care produce o întindere. // s.m. Entitate geometrică generalizând noțiunea de vector. [< fr. tenseur, germ. Tensor].

TENSÓR, -OÁRE I. adj., s. m. (mușchi) care produce o întindere. II. s. m. mărime matematică a mai multor componente definite în cadrul geometriei care gene-ralizează noțiunea de vector. (< fr. tenseur, germ. Tensor)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tensór s. m., pl. tensóri

tensór s. m., pl. tensóri

Intrare: tensor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tensor
  • tensorul
  • tensoru‑
plural
  • tensori
  • tensorii
genitiv-dativ singular
  • tensor
  • tensorului
plural
  • tensori
  • tensorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)