12 definiții pentru temperatură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEMPERATÚRĂ, temperaturi, s. f. Mărime fizică utilizată pentru a caracteriza starea de încălzire a unui mediu, a unui corp etc. ♦ Temperatură absolută = temperatură care se măsoară pornind de la zero absolut. ♦ Stare fiziologică constantă a corpului animal, reprezentând echilibrul dintre căldura produsă și cea pierdută. ♦ Gradul de căldură ridicată a corpului omenesc, reprezentând un simptom patologic; fierbințeală, febră. – Din fr. température, lat. temperatura.

TEMPERATÚRĂ, temperaturi, s. f. Gradul, starea de căldură a unui mediu, a unui corp etc. ◊ Temperatură absolută = temperatură care se măsoară pornind de la zero absolut. ♦ Stare fiziologică constantă a corpului animal, reprezentând echilibrul dintre căldura produsă și cea pierdută. ♦ Gradul de căldură ridicată a corpului omenesc, reprezentând un simptom patologic; fierbințeală, febră. – Din fr. température, lat. temperatura.

TEMPERATÚRĂ, temperaturi, s. f. Mărime care caracterizează starea termică a unui corp; starea de cald sau de rece a corpurilor. Pasteur... a probat că temperatura ridicată a corpului găinii ar împiedica dezvoltarea bacteriei. MARINESCU, P. A. 80. Temperatura avu pururea o deosebită influență asupra fizicului meu. NEGRUZZI, S. I 57. ◊ Temperatură absolută = temperatură măsurată în scara absolută (în care temperatura de topire a gheții la presiunea atmosferică normală este de 273°). ♦ Gradul de căldură a corpului omenesc depășind 37° și reprezentînd un simptom patologic (v. febră); graficul care înregistrează variațiile de căldură în cursul unei boli. Probotă cercetează foaia de observație, temperatura. C. PETRESCU, Î. II 56.

TEMPERATÚRĂ s.f. Starea, gradul de căldură al unui corp; gradul de încălzire a aerului, căldura aerului. ♦ (Med.) Febră. ♦ (Biol.) Căldura corpului ființelor. [Cf. fr. température, lat. temperatura].

TEMPERATÚRĂ s. f. 1. starea, gradul de încălzire a unui mediu, a corpurilor. 2. (med.) febră. ◊ căldura corpului ființelor. (< fr. température, lat. temperatura, germ. Temperatur)

TEMPERATÚRĂ ~i f. 1) Mărime care caracterizează gradul de încălzire a unui corp sau a unui mediu. ◊ ~ absolută temperatură care se măsoară pornind de la zero absolut. ~ de fierbere temperatură la care fierbe un lichid. 2) pop. Căldură ridicată (peste limita normală) a corpului, ca indice al îmbolnăvirii; febră. A avea ~. [G.-D. temperaturii] /<lat. temperatura, fr. temperature, germ. Temperatur

temperatură f. 1. starea atmosferei din punctul de vedere al organelor noastre: temperatură caldă, temperatură rece; 2. grad de căldură: temperatura băilor.

*temperatúră f., pl. ĭ (lat. temperatura). Gradu de căldură saŭ de frig: temperatură caldă, rece. Med. A avea temperatură, a avea arșiță (la frigurĭ saŭ la altă boală).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

temperatúră s. f., g.-d. art. temperatúrii; pl. temperatúri

temperatúră s. f., g.-d. art. temperatúrii; pl. temperatúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TEMPERATÚRĂ s. 1. (MET.) (înv.) așezământ, temperament. (Afară a scăzut mult ~.) 2. (MED.) călduri (pl.), febră, fierbințeală, friguri (pl.), (pop.) arșiță, (reg.) năplăială, vipie, (înv.) aprinzeală, (rar fig.) jar. (Un bolnav cu ~.)

TEMPERATU s. 1. (MET.) (înv.) așezămînt, temperament. (Afară a scăzut mult ~.) 2. (MED.) călduri (pl.), febră, fierbințeală, friguri (pl.), (pop.) arșiță, (reg.) năplăială, vipie, (înv.) aprinzeală, (rar fig.) jar. (Un bolnav cu ~.)

Intrare: temperatură
temperatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temperatu
  • temperatura
plural
  • temperaturi
  • temperaturile
genitiv-dativ singular
  • temperaturi
  • temperaturii
plural
  • temperaturi
  • temperaturilor
vocativ singular
plural