TELEMECANICĂ s. f. Tehnica dirijării mecanismelor de la distanță prin dispozitive electrice, cu sau fără fir.

TELEMECANICĂ s.f. Comanda și controlul funcționării mecanismelor de la distanță cu ajutorul undelor electrice; telecontrol. [Gen. -cii. / cf. fr. télémécanique < gr. tele – departe, mechane – mașină].

TELEMECANICĂ s. f. ramură a tehnicii cuprinzând principiile și metodele de comandă ale funcționării mecanismelor de la distanță. (< fr. télémécanique)

TELEMECANICĂ f. Știință care se ocupă cu studiul dirijării și controlului la distanță a diferitelor procese (tehnice, biologice etc.) prin mijloace de telecomunicație. [G.-D. telemecanicii] /<fr. télémécanique

TELEMECANIC, -Ă, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica dirijării mecanismelor de la distanță prin dispozitive electrice, cu sau fără fir. 2. Adj. Care controlează și comandă de la distanță, prin dispozitive electrice, funcționarea mecanismelor. – Din fr. télémecanique.

telemecanic, ~ă [At: ENC. TEHN. I, 160 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr télémécanique] 1 sf Ramură a tehnicii² care se ocupă cu studiul și cu efectuarea transmiterii la distanță a unei acțiuni mecanice. 2 a Care controlează și comandă de la distanță, prin dispozitive electrice, funcționarea mecanismelor. 3 a Referitor la telemecanică (1).

TELEMECANIC, -Ă, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica dirijării mecanismelor de la distanță prin dispozitive electrice, cu sau fără fir. 2. Adj. Care controlează și comandă de la distanță, prin dispozitive electrice, funcționarea mecanismelor. – Din fr. télémécanique.

telemecanică s. f., g.-d. art. telemecanicii

telemecanică s. f., g.-d. art. telemecanicii

telemecanică s. f., g.-d. art. telemecanicii