5 definiții pentru tecucean (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TECUCEÁN, -Ă, tecuceni, -e, s. m. adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Tecuci. 2. Adj. Care aparține municipiului Tecuci sau tecucenilor (1), referitor la municipiul Tecuci ori la tecuceni. – Tecuci (n. pr.) + suf. -ean.

tecucean, ~ă [At: DEX-S / Pl: ~eni, ~ene / E: Tecuci + -ean] 1-2 sm Persoană care face parte din populația de bază a municipiului Tecuci sau este originară de acolo. 3 smp Populația de bază a municipiului Tecuci. 4-5 a Care aparține municipiului Tecuci sau tecucenilor (3). 6-7 a Referitor la municipiul Tecuci sau la tecuceni (3). 8-9 a Caracteristic municipiului Tecuci sau tecucenilor (3). 10 a Care este originar din municipiul Tecuci.

TECUCEÁN, -Ă, tecuceni, -e, s. m. adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul Tecuci. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul Tecuci. – Tecuci (n. pr.) + suf. -ean.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tecuceán adj. m., s. m., pl. tecucéni; adj. f. tecuceánă, pl. tecucéne

tecuceán adj. m., s. m., pl. tecucéni; f. sg. tecuceánă, pl. tecucéne

Intrare: tecucean (adj.)
tecucean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A20)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tecucean
  • tecuceanul
  • tecuceanu‑
  • tecucea
  • tecuceana
plural
  • tecuceni
  • tecucenii
  • tecucene
  • tecucenele
genitiv-dativ singular
  • tecucean
  • tecuceanului
  • tecucene
  • tecucenei
plural
  • tecuceni
  • tecucenilor
  • tecucene
  • tecucenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tecucean

  • 1. substantiv masculin Persoană originară sau locuitor din municipiul Tecuci.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. adjectiv Care aparține municipiului Tecuci sau tecucenilor (1.), referitor la municipiul Tecuci ori la tecuceni.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: