TEATRO- v. teatru (II) [în DN].

TEATR(O)- elem. „teatru”. (< fr. théâtr/o/-, cf. gr. theatron)

TEATRU s.n. I. 1. Clădire special construită pentru reprezentarea spectacolelor. 2. Spectacol, reprezentație. ◊ A face (sau a juca) teatru = a se preface. 3. Arta de a reprezenta opere dramatice; dramaturgie; profesiunea de actor. 4. Literatură dramatică; culegere de piese. II. Loc unde se petrece, unde se desfășoară o întîmplare, un eveniment. ◊ (Mil.) Teatru de operații (sau de război) = cîmp de luptă. // (În forma teatro-; scris și theatro-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) arta dramatică”, „dramatic”, „(referitor la) teatru (I)”, [Pron. tea-. / cf. fr. théâtre, it. teatro, germ. Theater < lat. theatrum, gr. theatron].

THEATRO- v. teatru (II) [în DN].

TEATRO- „teatru, teatral”. ◊ gr. theatron „teatru” > fr. théâtro-, engl. id. > rom. teatro-. □ ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în teatrologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care tratează despre istoria, teoria, estetica și critica teatrală; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a improvizațiilor teatrale în scop terapeutic.