tartină sf [At: C. PETRESCU, C. V. 179 / Pl: ~ne / E: fr tartine] 1 Felie de pâine (unsă cu unt) pe care se pune brânză, mezeluri, icre etc. 2 (Pex) Sandviș.

TARTINĂ, tartine, s. f. Felie de pîine (unsă cu unt) pe care se așază o felie de brînză, șuncă, salam etc.; sandvici. Nu pierdeau prilejul unui ceai parfumat și al tartinelor cu icre negre. C. PETRESCU, C. V. 179.

TARTINĂ, tartine, s. f. Felie de pîine (unsă cu unt) pe care se pune brînză, șuncă, salam etc. – Fr. tartine.

TARTINĂ s.f. Felie de pîine unsă cu unt și acoperită uneori cu brînză, cu salam, cu icre etc.; (p. ext.) sandviș. [< fr. tartine].

TARTINĂ s. f. felie de pâine unsă cu unt și acoperită uneori cu brânză, salam, icre etc.; (p. ext.) sandviș. (< fr. tartine)

TARTINĂ ~e f. Felie de pâine (unsă cu unt) acoperită cu un strat de alt aliment rece (icre, brânză, salam, șuncă etc.); buterbrod. /<fr. tartine

*tartínă f., pl. e (fr. tartine). Felie de pîne unsă cu unt, cu dulceață orĭ cu altceva. V. sandwĭch.

tartină s. f., g.-d. art. tartinei; pl. tartine

tartină s. f., g.-d. art. tartinei; pl. tartine

tartină s. f., g.-d. art. tartinei; pl. tartine

TARTINĂ s. v. sandviș.

TARTINĂ s. sandviș. (~ cu șuncă.)